Sinonime maur

Cuvântul „maur” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• gălăgie - tărăboi, balamuc, larmă, zgomot, zarvă, hărmălaie, vacarm
• gândac - libarcă, șvab, cărăbuș
• haos - dezordine, debandadă, confuzie, babilonie, harababură, abis, hău, genune
• hărmălaie - larmă, gălăgie, zgomot, zarvă, tărăboi, tămbălău, vuiet, balamuc, tam-tam
• indisolubil - indestructibil, infrangibil, inseparabil
• inseparabil - nedespărțit, neseparabil, organic, indisolubil
• iremediabil - nerecuperabil, ireparabil, pierdut, ireversibil
• mișmaș - amestecătură, harababură, tertip, șmecherie, învârteală
• neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
• balamuc - ospiciu, casă de nebuni, tărăboi, zgomot, gălăgie, larmă
• căra - a duce, a transporta, a purta, a cărăbăni, a se duce, a pleca, a o șterge
• dăndănaie - tărăboi, scandal
• deranj - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, tulburare, stânjenire, incomodare
• dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
• detașabil - volant, mobil, separabil, deplasabil

Dex maur

• maur2, ~ă 1-2 , a (Persoană) care făcea parte din populația așezată în Antichitate în nord-vestul Africii. 3-4 , a (Persoană) care făcea parte parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 5 Populație care locuia în Evul Mediu în nord-vestul Africii și într-o o parte a Spaniei. 6 a Care aparține maurilor2 (5). 7 Privitor la mauri2 (5). 8 a Care provine de la mauri2 (5).
• maur1 Ghizd de fântână.
• maur3 mauăr
• MÁUR, -Ă, mauri, -e, și , 1. și Persoană făcând parte din populația care locuia în Antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Care aparține maurilor (1), privitor la mauri; mauresc, moresc. – Din Maurus, Maure, maure.
• MÁUR, -Ă, mauri, -e, și , 1. și Persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Care aparține maurilor, privitor la mauri; mauresc, moresc. – Din Maurus, Maure, maure.
• MÁUR2, -Ă, mauri, -e, De maur1, al maurilor, caracteristic maurilor. O vastă construcție, ale cărei ziduri lungi se întîlnesc în patru unghiuri drepte, asemeni cetăților maure. BOGZA, C. O. 214. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. EMINESCU, O. I 44. – Pronunțat: ma-ur.

Sinonimul cuvântului maur

Testează-te!