Sinonime melița

Cuvântul „melița” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• gură - rost, buze, bot, rât, flit, meliță, papagal, clanță, moară
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
• fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
• gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
• grămătic - diac, pisar, scrib, scriitor, uricar
• hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
• îmbrăca - a echipa, a înveșmânta, a-și pune haina, a înveli, a acoperi, a capitona, a tapisa
• mărunți - a fărâmița, a zdrobi, a sfărâma
• capitona - a îmbrăca, a tapisa
• cicăleală - sâcâială, pisălogeală, dăscăleală
• cicăli - a pisălogi, a bate la cap, a sâcâi, a plictisi, a bârâi, a dăscăli
• copist - scrib, conțopist, caligraf, pisar, calemgiu
• caligraf - copist, grămătic, conțopist, calemgiu, diac, pisar

Dex melița

• melița1 1 ( părțile lemnoase ale tulpinilor de in sau de cânepă topite) A zdrobi cu melița pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 2 A snopi în bătaie. 3 (; a ~ cu gura, a ~ din gură) A vorbi mult și fără rost a flecări, a trăncăni. 4 Îi ~ță gura Se zice despre un om care vorbește repede.
• melița2 amenința
• MELIȚÁ, méliț, I. 1. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ A bate strașnic pe cineva. 2. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.
• MELIȚÁ, méliț, I. 1. (Cu privire la cînepă, in etc.) A zdrobi cu melița, după topire, părțile lemnoase ale tulpinii de cînepă sau de in pentru a alege fuiorul și a înlătura puzderiile. îl bat, îl curăță, îl meliță, îl peri, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. Ș-am cules-o , Ș-am iscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. 2. A bate strașnic pe cineva, a snopi (în bătaie). Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. 3. (Uneori determinat prin «cu gura») A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stingă, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163.

Sinonimul cuvântului melița

Testează-te!