Sinonime cicăli

Cuvântul „cicăli” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
• șicana - a sâcâi, a plictisi, a deranja, a indispune, a face mizerii
• tracasa - a hărțui, a sâcâi, a plictisi, a indispune, a enerva
• hărțui - a necăji, a cicăli, a întărâta, a sâcâi, a tachina, a zădărî, a asmuți, a suci, a răsuci
• obositor - istovitor, epuizant, copleșitor, plictisitor, enervant, sâcâitor, agasant
• bârâi - a cicăli, a bombăni
• tachina - a sâcâi, a necăji, a indispune, a plictisi
• părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
• părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
• răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
• răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
• searbăd - fad, insipid, monoton, plictisitor, inexpresiv
• smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
• sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
• strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu

Dex cicăli

• cicălí 1 A face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte. 2 A certa pe cineva. 3 A stărui într-un mod supărător pe lângă cineva. 4 A flecări.
• CICĂLÍ, cicălesc, IV. A certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte. –
• CICĂLÍ, cicălesc, IV. A certa mereu (pe cineva), a-i face (cuiva) reproșuri, de obicei fără motive serioase, pentru fapte de nimic; a sta într-una cu gura (pe cineva), a bate la cap, a șicana, a plictisi cu observații dese, cu rugăminți. Îl cicălea și-l împungea muierea în toate silele anului, și în cele lucrătoare și în sărbători. SADOVEANU, M. C. 7. Gheorghe nu-l mai cicălea. Se obișnuise cu toanele amicului său. VLAHUȚĂ, O.A. 119. Cînd îi ciomăgea, cînd îi cicălea. ISPIRESCU, L. 333. ◊ reciproc. Două păsărele Stau pe rămurele: Mierla prin stufiș, Sturzu-n cărpiniș Și se cicălesc Și mi se sfădesc. TEODORESCU, P. I. 453.
• A CICĂLÍ ~ésc tranz. A deranja mereu cerând și reproșând diferite lucruri; a bate la cap; a morocăni; a bârâi; a sâcâi. /Din cicală
• cicălì v. a certa neîncetat, a mustra într’una, a nu da pace.
• cicălésc v. tr. (sîrb. čakaljati, a flecări, d. it. cicalare, a flecări. V. cicală). Mustru continuŭ, bat capu cu observațiunile. V. cĭorovăĭesc.
• cicălesc, -leam 1

Sinonimul cuvântului cicăli

Testează-te!