Dicționar de sinonime
Sinonime morocănos
Cuvântul „morocănos” are următoarele sinonime:
morocănos ( adjectiv )
- ursuz
- acru
- posomorât
- posac
- închis
Alte sinonime:
- răutăcios
- insociabil
- mut
- necomunicativ
- neprietenos
- nesociabil
- taciturn
- tăcut
- urâcios
- hirsut
- sanchiu
- moros
- sunducos
- tăcător
- modoroi
- mutac
- mutăreț
- dugos
- pâclișit
- tăcătoi
- tălmut
Sinonime Apropiate
- acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
- taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
- hirsut - zbârlit, vâlvoi, ciufut, urâcios, posac, ursuz, morocănos
- înăcrit - ursuz, posac
- mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
- mut - tăcut, încremenit, perplex, tainic, ascuns, tăinuit, posac, morocănos, taciturn
- recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
- sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
- sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
- sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
- sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
- temniță - închisoare, pușcărie, penitenciar, arest, răcoare, zdup
- tropar - imn, condac, verset sacru
- zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
- zdup - închisoare, pușcărie
Dex morocănos
- morocănos, ~oasă 1 a ( oameni) Care vorbește puțin și, atunci când vorbește, obiectează posac, ursuz. 2 a ( înfățișarea, manifestările oamenilor) Care exprimă o proastă dispoziție sufletească moros. 3 a (Rar) Plictisitor, anost. 4 a Leneș, încet la minte și la vorbă bleg. 5 Idiot. 6 a Prefăcut. 7 a (Ban; morăcănos) Voinic, bine legat.
- MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfățișarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziție sufletească. – Morocăni + -os.
- MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, Ursuz, posac, posomorit. Pe poartă intră, dîrz și morocănos, bătrînul Mihu. SADOVEANU, O. VII 160. Sub înfățișarea întotdeauna placidă și de atîteaori morocănoasă,eu am avut prilej să aflu ce ascundea.C. PETRESCU, C. V. 301. Moșul meu... este... un bătrîn serios, morocănos. ALECSANDRI, T. 758.
- MOROCĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; posac; ursuz; acru; posomorât. /a morocăni + suf. ~os
- morocănos a. care bombănește într’una, om posac din fire: groși în ceafă și morocănoși AL.
- morocănós, -oásă adj. (d. morocănesc; rut. morokliviĭ, amorțitor). Ursuz, care bodogănește mereŭ, moros.
- morocănos, -și.
- MOROCĂNÓS adj. 1. v. ursuz. 2. posac, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)
Antonime morocănos
- Morocănos ≠ flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț
Sinonimul cuvântului morocănos