Dicționar de sinonime
Sinonime mușcător
Cuvântul „mușcător” are următoarele sinonime:
mușcător ( adjectiv )
- caustic
- ironic
- sarcastic
Alte sinonime:
- epigramatic
- satiric
- corosiv
- înțepător
- malițios
- mordace
- pișcător
- tăios
- urzicător
- usturător
- tămâios
Sinonime Apropiate
- incisiv - tăios, mușcător, caustic, sarcastic, satiric, batjocoritor
- ironic - înțepător, sarcastic, zeflemist, caustic
- caustic - mușcător, usturător, tăios, zeflemitor, ironic, satiric
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
- înțepător - pișcător, picant, usturător, ironic, persiflant, sarcastic, zeflemist, satiric
- batjocoritor - zeflemist, sarcastic, caustic, incisiv, usturător
- umoristic - hazliu, spiritual, amuzant, mușcător
- spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
Dex mușcător
- mușcător, ~oare 1-3 a Care mușcă (1-3). 4 a Care critică cu severitate, cu vorbe răutăcioase, care este plin de ironie, de sarcasm caustic, înțepător, tăios. 5 Fiecare dintre cele două capete, care se îmbină, ale cercului de lemn cu care se strâng doagele vaselor. 6 Crestătură în care se încheie cercul de lemn. 7 Încheietură a bârnelor la unghiurile casei mușcătură (13). 8 Loc de îmbinare a căpriorilor casei mușcătură (14). 9 Praștie. 10 (; ; ) Zvârlugă (Cobitis taenia).
- MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. (Despre oameni; despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + -ător.
- MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. (Despre persoane; despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + -ător.
- MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, 1. Care mușcă; (mai ales despre soare puternic, ger etc.) care provoacă o senzație de arsură, de usturime. Cîmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfîrșită mantie de hermină, scînteind în lumina soarelui mușcător. REBREANU, R. I 215. 2. (Despre persoane, despre vorbele lor) Caustic, înțepător. începu conversația, făcînd o diatribă spirituală și mușcătoare asupra celor mai multe femei ce văzuse la bal. BOLINTINEANU, O. 378. Dumitru Postelnic era un țăran... nu prea vorbăreț, dar glumeț și cîteodată mușcător din vorbă. ȘEZ. IV 18.
Sinonimul cuvântului mușcător