Dicționar de sinonime

Sinonime măciucă

Cuvântul „măciucă” are următoarele sinonime:

măciucă ( substantiv )
  • ciomag
  • măciulie
Alte sinonime:
  • baston
  • cârjă
  • prisnar
  • prâsnel
  • sfârlează
  • titirez
  • mai
  • bâtă
  • toroipan
  • ghioagă
  • jarchină
  • macă
  • moacă
  • otic
  • pătăchie
  • tămânjer
  • tăujer
  • tufan
  • tufă
  • botă
  • ceatlău
  • colvă
  • crivac
  • dârjală
  • haidamac
  • jilăvete
  • măcău
  • șuvei
  • tașmău
  • toropală
  • fuscel
  • fuște
  • băț


Sinonime Apropiate

  • ghioagă - măciucă, ciomag, bâtă
  • ciomag - bâtă, băț, măciucă, toroipan, botă
  • măciulie - capsulă, gămălie, măciucă
  • moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
  • păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
  • buzdugan - ghioagă, măciucă
  • gămălie - măciulie
  • dârjală - bâtă, ciomag, băț, prăjină, mâner, coadă
  • bată - băț, ciomag, baston
  • bătăuș - ciomăgar, mardeiaș, dălcauc
  • căciulie - capsulă, gămălie, căpățână, măciulie
  • ciomăgar - bătăuș, haidamac, mardeiaș, ciomăgaș
  • capsulă - măciulie
  • căptuși - a dubla, a îngrașă, a pune peste, a îndesa, a ticsi, a burduși, a înghesui, a înhăța, a înșfăca

Dex măciucă

  • măciucă 1 Bâtă lungă și groasă, cu măciulie la unul dintre capete, uneori ferecată, folosită în trecut ca armă de luptă mai2 (6) ciomag, fuște, ghioagă. 2 A i se face (sau a i se pune, a i se zburli cuiva) părul (sau chica) ~ (în sau pe cap) A fi cuprins de o spaimă puternică a se îngrozi, a se înspăimânta. 3 Mai2 de bătut rufe, pământ, pari 4 Mai2 al tâmplarului. 5 Baston. 6 Băț cu care se duce o sarcină pe umăr. 7 Par. 8 Parte îngroșată a unei măciuci (1), a unui baston măciulie (1). 9 Prânel la fus. 10 Lovitură dată cu măciuca (1). 11 Parte îngroșată a unor plante. 12 Plaz al plugului. 13 (Bot; ; ) Cârciumărese (Zinnia elegans). 14 (Bot; ; ) ~ca-ciobanului Rostogol (Echinops sphaerocephalus). 15 (Bot; ; ) Tătarnică (Echinops commutatus). 16 Penis.
  • MĂCIÚCĂ, măciuci, 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt, folosită în trecut și ca armă de luptă; chilom; măciulie. ◊ A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, , a altor obiecte. ♦ Lovitură dată cu măciuca (1). 3. Capsulă. 4. (Sport) Obiect de forma unei măciuci (1) cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. într-una din probele de gimnastică ritmică. – *matteuca.


Sinonimul cuvântului măciucă

Sinonimul cuvântului măciucă


Testează-te!