Dicționar de sinonime
Sinonime măciucă
Cuvântul „măciucă” are următoarele sinonime:
măciucă ( substantiv )
- ciomag
- măciulie
Alte sinonime:
- baston
- cârjă
- prisnar
- prâsnel
- sfârlează
- titirez
- mai
- bâtă
- toroipan
- ghioagă
- jarchină
- macă
- moacă
- otic
- pătăchie
- tămânjer
- tăujer
- tufan
- tufă
- botă
- ceatlău
- colvă
- crivac
- dârjală
- haidamac
- jilăvete
- măcău
- șuvei
- tașmău
- toropală
- fuscel
- fuște
- băț
Sinonime Apropiate
- ghioagă - măciucă, ciomag, bâtă
- ciomag - bâtă, băț, măciucă, toroipan, botă
- măciulie - capsulă, gămălie, măciucă
- moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- buzdugan - ghioagă, măciucă
- gămălie - măciulie
- dârjală - bâtă, ciomag, băț, prăjină, mâner, coadă
- bată - băț, ciomag, baston
- bătăuș - ciomăgar, mardeiaș, dălcauc
- căciulie - capsulă, gămălie, căpățână, măciulie
- ciomăgar - bătăuș, haidamac, mardeiaș, ciomăgaș
- capsulă - măciulie
- căptuși - a dubla, a îngrașă, a pune peste, a îndesa, a ticsi, a burduși, a înghesui, a înhăța, a înșfăca
Dex măciucă
- măciucă 1 Bâtă lungă și groasă, cu măciulie la unul dintre capete, uneori ferecată, folosită în trecut ca armă de luptă mai2 (6) ciomag, fuște, ghioagă. 2 A i se face (sau a i se pune, a i se zburli cuiva) părul (sau chica) ~ (în sau pe cap) A fi cuprins de o spaimă puternică a se îngrozi, a se înspăimânta. 3 Mai2 de bătut rufe, pământ, pari 4 Mai2 al tâmplarului. 5 Baston. 6 Băț cu care se duce o sarcină pe umăr. 7 Par. 8 Parte îngroșată a unei măciuci (1), a unui baston măciulie (1). 9 Prânel la fus. 10 Lovitură dată cu măciuca (1). 11 Parte îngroșată a unor plante. 12 Plaz al plugului. 13 (Bot; ; ) Cârciumărese (Zinnia elegans). 14 (Bot; ; ) ~ca-ciobanului Rostogol (Echinops sphaerocephalus). 15 (Bot; ; ) Tătarnică (Echinops commutatus). 16 Penis.
- MĂCIÚCĂ, măciuci, 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt, folosită în trecut și ca armă de luptă; chilom; măciulie. ◊ A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, , a altor obiecte. ♦ Lovitură dată cu măciuca (1). 3. Capsulă. 4. (Sport) Obiect de forma unei măciuci (1) cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. într-una din probele de gimnastică ritmică. – *matteuca.