Sinonime ghioagă

Cuvântul „ghioagă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ciomag - bâtă, băț, măciucă, toroipan, botă
• moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
• păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
• buzdugan - ghioagă, măciucă
• măciucă - ciomag, măciulie
• dârjală - bâtă, ciomag, băț, prăjină, mâner, coadă
• bată - băț, ciomag, baston
• bătăuș - ciomăgar, mardeiaș, dălcauc
• ciomăgar - bătăuș, haidamac, mardeiaș, ciomăgaș
• ciomăgeală - bătaie, păruială, chelfăneală
• pili - a netezi, a rășpălui, a ajusta, a răzui, a cizela, a șlefui, a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma
• pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• străbătător - penetrant, stăruitor, răzbătător, subtil, perspicace
• trânteală - bătaie

Dex ghioagă

• ghioagă 1 Armă de luptă, alcătuită dintr-un ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. 2 Ciomag. 3 Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage. 4 Par lung cu care se scot peștii din ascunzători.
• GHIOÁGĂ, ghioage, 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. ♦ Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). –
• GHIOÁGĂ, ghioage, 1. Bîtă cu măciulie în vîrf (uneori ghintuită), purtată mai ales de văcari și de ciobani; măciucă, ciomag. Surd izbeau ghioagele în spinările vitelor. CAMILAR, N. I 302. Hangiul izbise ghioaga în pămînt și cu mîna o cumpănea din coadă. SADOVEANU, O. VII 29. O ghioagă groasă și lungă fără sfîrșit, cumpănită slobod în mîna dreaptă, întregea cele cîteva linii puternice ale chipului uriaș ce se desprindea pe zare. HOGAȘ, M. N. 185. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit sau ferecat cu plumb, al unui buzdugan. Au smuls de sub cingătoare buzduganele cu ghioagă de plumb și au smucit deodată zăbalele cailor. SADOVEANU, F. J. 706.
• GHIOÁGĂ ~ge f. 1) Băț lung și gros, cu măciulie la un capăt; bâtă; măciucă; ciomag. 2) înv. Armă primitivă de luptă, constând dintr-un astfel de băț. 3) Lovitură dată cu un asemenea băț. 4) Capătul bombat și ghintuit al unui buzdugan. /<lat. clova
• ghioagă f. armă primitivă compusă dintr’o măciucă de fier cu ținte: ghioaga și săgeata lui fac pustiul codrului AL. .

Sinonimul cuvântului ghioagă

Testează-te!