Dicționar de sinonime

Sinonime nătăflete

Cuvântul „nătăflete” are următoarele sinonime:

nătăflete ( adjectiv )
  • bleg
  • fleț
  • nătăfleț
  • nătărău
  • nătâng
  • năuc
  • neghiob
  • nepriceput
  • nerod
  • netot
  • prost
  • prostănac
  • redus
  • tăntălău
  • tâmp
  • tont


Sinonime Apropiate

  • zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
  • gogoman - nătăfleț, prostănac, neghiob
  • imbecil - neghiob, prost, nerod, netot, cretin, tâmpit, idiot
  • nerod - prost, neghiob, prostănac, nătâng, imbecil
  • neghiob - nerod, netot, prost, redus
  • găgăuță - prostănac, bleg, fleț, neghiob, gogoman
  • fleț - bleg, prostănac
  • idiot - cretin, tâmpit, redus, imbecil, țicnit, neghiob, nerod
  • mutălău - prostănac, netot, nătâng
  • căscat - deschis, holbat, zgâit, zăpăcit, gură-cască, uituc, neatent, nătăfleț, prostănac
  • stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
  • idioție - neghiobie, tâmpenie, prostie, nerozie, cretinism
  • inept - stupid, prost, redus, tâmpit
  • îngust - strâmt, limitat, mic, redus, subțire, mărginit, obtuz, prostănac, opac
  • mangosit - nătăfleț, nătâng

Dex nătăflete

  • nătăflete nătăfleț
  • NĂTĂFLÉTE , nătăfleț.
  • NĂTĂFLÉTE nătăfleț.
  • nătăfleț, ~eață , nătăflete, ~tif~, neteflețe , nitoflețe / : ~i, ~e / nătărău și fleț] 1-2 , (Persoană) lipsită de istețime. 3-4 , (Persoană) care nu știe să se descurce. 5-6 , (Persoană) care poate fi înșelată ușor. 7-8 , Nătărău (1-2). 9 (; lemne; năfletec) Care nu este șlefuit. 10 (; ; oameni) Aspru. 11 (; ; oameni) Dur. 12 (; ; oameni) Mojic.
  • nătifleț nătăfleț
  • neteflete nătăfleț
  • nitoflete nătăfleț
  • NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, , și (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; (om) prost, tont, nătâng. – Probabil contaminare între nătărău și fleț.
  • NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, Prost, tont, prostănac, nătărău; nătîng, gogoman. Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127. D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493. ◊ (Substantivat, forma feminină fiind adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin) Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54. Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui. – Variantă: nătăfléte (ISPIRESCU, la CADE)


Sinonimul cuvântului nătăflete

Sinonimul cuvântului nătăflete


Testează-te!