Dicționar de sinonime
Sinonime nătăflete
Cuvântul „nătăflete” are următoarele sinonime:
nătăflete ( adjectiv )
- bleg
- fleț
- nătăfleț
- nătărău
- nătâng
- năuc
- neghiob
- nepriceput
- nerod
- netot
- prost
- prostănac
- redus
- tăntălău
- tâmp
- tont
Sinonime Apropiate
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- gogoman - nătăfleț, prostănac, neghiob
- imbecil - neghiob, prost, nerod, netot, cretin, tâmpit, idiot
- nerod - prost, neghiob, prostănac, nătâng, imbecil
- neghiob - nerod, netot, prost, redus
- găgăuță - prostănac, bleg, fleț, neghiob, gogoman
- fleț - bleg, prostănac
- idiot - cretin, tâmpit, redus, imbecil, țicnit, neghiob, nerod
- mutălău - prostănac, netot, nătâng
- căscat - deschis, holbat, zgâit, zăpăcit, gură-cască, uituc, neatent, nătăfleț, prostănac
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- idioție - neghiobie, tâmpenie, prostie, nerozie, cretinism
- inept - stupid, prost, redus, tâmpit
- îngust - strâmt, limitat, mic, redus, subțire, mărginit, obtuz, prostănac, opac
- mangosit - nătăfleț, nătâng
Dex nătăflete
- nătăflete nătăfleț
- NĂTĂFLÉTE , nătăfleț.
- NĂTĂFLÉTE nătăfleț.
- nătăfleț, ~eață , nătăflete, ~tif~, neteflețe , nitoflețe / : ~i, ~e / nătărău și fleț] 1-2 , (Persoană) lipsită de istețime. 3-4 , (Persoană) care nu știe să se descurce. 5-6 , (Persoană) care poate fi înșelată ușor. 7-8 , Nătărău (1-2). 9 (; lemne; năfletec) Care nu este șlefuit. 10 (; ; oameni) Aspru. 11 (; ; oameni) Dur. 12 (; ; oameni) Mojic.
- nătifleț nătăfleț
- neteflete nătăfleț
- nitoflete nătăfleț
- NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, , și (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; (om) prost, tont, nătâng. – Probabil contaminare între nătărău și fleț.
- NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, Prost, tont, prostănac, nătărău; nătîng, gogoman. Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127. D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493. ◊ (Substantivat, forma feminină fiind adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin) Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54. Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui. – Variantă: nătăfléte (ISPIRESCU, la CADE)