Dicționar de sinonime
Sinonime năvălire
Cuvântul „năvălire” are următoarele sinonime:
năvălire ( substantiv )
- asalt
- erupție
- atac
- iureș
- năvală
- șturm
- irupere
- irupție
- izbucnire
- răbufnire
- țâșnire
- invazie
- înghesuială
- năpustire
- repezire
- revărsare
- grabă
- năbușeală
- viteză
Sinonime Apropiate
- iureș - asalt, năvală, atac, goană, fugă, alergare
- erupție - irupere, izbucnire, țâșnire, împroșcare, (med.) exantem, eritem, urticarie
- atac - agresiune, asalt, năvală, ofensivă, criză, șoc, acces, apoplexie
- flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
- grabă - zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate, urgență, nerăbdare, precipitare, pripă
- iuțeală - grabă, viteză, rapiditate, repeziciune, sprinteneală
- asalta - a ataca, a se năpusti
- ataca - a năvăli, a asalta, a agresa, a atenta, a da peste, a aborda, a trata, a se ocupa de, a roade
- explozie - detonație, detunare, răbufnire, izbucnire, declanșare
- puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
- potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
- spuzeală - erupție, alergie, eczemă
- trâmbă - talaz, val, vârtej, revărsare
Dex năvălire
- năvălire 1 Repezire asupra cuiva cu intenții agresive sau criminale năbușeală (1). 2 Atac. 3 Invazie. 4 Năpustire asupra cuiva. 5 Viteză. 6 Grabă. 7 Revărsare abundentă și violentă a sângelui, a lacrimilor 8 Înghesuială.
- NĂVĂLÍRE, năvăliri, Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – năvăli.
- NĂVĂLÍRE, năvăliri, Acțiunea de a năvăli; atac, asalt, invazie. Ce socotiți că mi-ți era? o mulțime de jigănii mici și urîte la vedere... pornite spre năvălire. ISPIRESCU, U. 100. Albert, craiul Lehiei, făcut-au un vis mare, Un vis de năvălire. ALECSANDRI, P. A. 137. Îi făcură cunoscut că Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator spre a administra țara și a o păzi de năvălirile dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 270.
- năvălíre f. Acțiunea de a năvăli, invaziune.