Dicționar de sinonime
Sinonime nemulțumitor
Cuvântul „nemulțumitor” are următoarele sinonime:
nemulțumitor ( adjectiv )
- nesatisfăcător
- slab
- insuficient
- ingrat
- nerecunoscător
nemulțumitor ( substantiv )
- ingrat
- nerecunoscător
Sinonime Apropiate
- insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
- nerecunoscător - ingrat
- pirpiriu - mic, pipernicit, mărunt, slăbuț, sfrijit
- prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
- relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
- schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan
- scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
- străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- șontorog - șchiop, infirm, olog, bătrân, slăbănog, fără vlagă
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- firav - delicat, debil, slăbuț
Dex nemulțumitor
- nemulțumitor, ~oare / : ~i, ~oare / nemulțumi + -tor] 1 Care nu este mulțumitor. 2 Nemulțumit (2). 3 Răzvrătit. 4 ( oameni) Nerecunoscător (2). modificată
- NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, Nerecunoscător; nemulțumit. – ne- + mulțumi + -tor.
- NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, Nerecunoscător; nemulțumit. – Ne- + mulțumi + -tor.
- NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, Care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător. (Atestat în forma nemulțămitor) Baba și cu odorul de fiică-sa tot cîrtitoare și nemulțămitoare erau. CREANGĂ, P. 284. ♦ Care nu mulțumește; nesatisfăcător. Rezultate nemulțumitoare. – Variantă: nemulțămitór, -oáre
- nemulțumitor a. și m. ingrat: el este nemulțumitor către popor ISP.
- nemulțămitoriu, ~oare nemulțumitor
- nemulțemitoriu, ~oare nemulțumitor
- NEMULȚĂMITÓR, -OÁRE nemulțumitor.
- nemulțămitór, -óare adj. Care nu mulțămește, ingrat: nemulțămitoruluĭ i se ĭa daru (Prov.).
- NEMULȚUMITÓR adj. 1. nesatisfăcător, slab. (Rezultate ~oare.) 2. v. insuficient.
Antonime nemulțumitor
- Nemulțumitor ≠ mulțumitor, satisfăcător