Dicționar de sinonime
Sinonime nesimțitor
Cuvântul „nesimțitor” are următoarele sinonime:
nesimțitor ( adjectiv )
- nepăsător, indolent, indiferent, insensibil
- nesimțit, insolent, nerușinat
Alte sinonime:
- surd
- flegmatic
- impasibil
- imperturbabil
- nesensibil
- pasiv
- adiafor
- rece
Sinonime Apropiate
- insensibil - nesimțitor, indiferent, rece, apatic, nepăsător, indolent, lăsător, inactiv
- indolent - indiferent, nepăsător, apatic, nesimțitor, leneș, delăsător, trândav, neglijent
- nepăsător - apatic, tembel, delăsător, indiferent, nesimțitor, nesimțit, flegmatic, insensibil
- indiferent - nepăsător, insensibil, pasiv, impasibil, indolent, rece, apatic
- flegmatic - indiferent, apatic, insensibil, imperturbabil, nepăsător
- nerușinat - necuviincios, impertinent, obraznic, nesimțit, insolent, neobrăzat
- apatic - indiferent, nepăsător, insensibil, rece
- delăsător - indolent, nepăsător, indiferent, apatic, pasiv, tembel, imposibil
- rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
- flegmă - expectorație, scuipat, salivă, indiferență, răceală, pasivitate, nepăsare, indolență
- indiferență - nepăsare, apatie, tembelism, pasivitate, insensibilitate
- insensibilitate - indiferență, nesimțire
- insolent - obraznic, impertinent, tupeu, nerușinat
- lăsător - nepăsător, neglijent, indiferent
- neglijent - nepăsător, delăsător, apatic, indolent, dezordonat, neîngrijit, îngălat, șleampăt
Dex nesimțitor
- nesimțitor, ~oare 1 Lipsit de valoare. 2 Lipsit de importanță. 3 Care are o valoare redusă. 4 Care are o importanță extrem de mică. 5 Care nu este înzestrat cu simțuri. 6-7 , (Care se găsește) în stare de inconștiență leșinat. 8 Mort. 9-12 , Nesimțit2 (3-6). 13 Indiferent.
- NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; mort. 2. Nesimțit2 (1). – ne- + simțitor.
- NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; mort. 2. Nesimțit2 (1). – Ne- + simțitor.
- NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, 1. Care nu e simțitor; nepăsător, insensibil. Iarna, care precît era de încîntătoare, părea a fi rece și nesimțitoare. ALECSANDRI, T. I 455. 2. Lipsit de bun-simț; nesimțit. Trecea Belciug pe uliță... plin de praf, murdar, asudat și dezmățat ca un vizitiu nesimțitor. REBREANU, I. 81.
- nesimțitor a. 1. care nu simte: nesimțitor la frig; 2. fig. care n’are sensibilitatea morală: nesimțitor la nenorociri.
- nesimțitór, -oare adj. Care nu simte. Apatic, indiferent, indolent, depins cu: a deveni nesimțitor la nenorocirĭ. Imposibil, grosolan: un mitocan nesimțitor.
- nesămțitor, ~oare nesimțitor
- nesimțitoriu, ~oare nesimțitor
Antonime nesimțitor
- Nesimțitor ≠ sensibil