Dicționar de sinonime
Sinonime norocit
Cuvântul „norocit” are următoarele sinonime:
norocit ( adjectiv )
- celebru
- faimos
- fericit
- ilustru
- mare
- mulțumit
- norocos
- renumit
- reputat
- satisfăcut
- vestit
Sinonime Apropiate
- celebru - renumit, ilustru, faimos, reputat, vestit, arhicunoscut
- vestit - anunțat, informat, prevenit, prezis, celebru, faimos, reputat, cunoscut, strălucit
- faimos - vestit, celebru, reputat, prestigios, consacrat, glorios
- nemuritor - nepieritor, veșnic, etern, sempitern, durabil, celebru, faimos, reputat, vestit
- fericit - satisfăcut, norocos, bucuros, mulțumit, radios, favorabil, avantajos, nimerit, bun
- strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
- nenorocit - nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, mizer, nevoiaș, mișel, dezolat, trist
- cunoscut - reputat, vestit, recunoscut, faimos, notoriu, frecvent, obișnuit, familiar, uzual
- consacrat - consfințit, închinat, destinat, validat, ratificat, cunoscut, faimos, reputat, vestit
- prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
- vajnic - energic, aprig, viguros, grozav, strașnic, ilustru, marcant, important, vestit
- ilustru - renumit
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- nenorocos - nefericit, rău, nefast, ghinionist, păgubos
- bucuros - satisfăcut, vesel, bine-dispus, voios, mulțumit
Dex norocit
- norocit, ~ă / : ~iți, ~e / noroci] 1-4 Norocos (1-4). 5 Fericit. 6 Mulțumit. 7 Care este bine ales, potrivit. 8 Slăvit. 9 Important. 10 Predestinat.
- NOROCÍT, -Ă, norociți, -te, 1. Norocos (1). 2. Norocos (2). 3. Mulțumit, fericit. – noroci.
- NOROCÍT, -Ă, norociți, -te, 1. Norocos, fericit. Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II 15. Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I 411. Noi am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16. 2. (Învechit) Care aduce noroc. Iaca norocita plăcintă de care am vorbit, intră adusă pe o tipsie de argint. NEGRUZZI, S. I 287.
- norocit a. cu noroc, fericit.
- norocít, -ă adj. (vsl. noročitŭ). Vechĭ. Distins. Fericit.
- noroci 1 (; subiectul este o forță supranaturală) A predestina. 2 A face fericit. 3 A asigura fericirea cuiva. 4 A deveni fericit. 5 A avea fericirea de a... 6 A saluta. 7 A închina cu paharul.
- norucit, ~ă norocit
- NOROCÍ, norocesc, IV. 1. ( și ) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.