Dicționar de sinonime

Sinonime năboi

Cuvântul „năboi” are următoarele sinonime:

năboi ( verb )
  • a năvăli
  • a se revărsa
Alte sinonime:
  • arunca
  • azvârli
  • inunda
  • năpusti
  • năvăli
  • precipita
  • repezi
  • revărsa
  • sări
  • tăbărî
  • zvârli
năboi ( substantiv )
  • puhoi
  • șuvoi
  • torent


Sinonime Apropiate

  • puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
  • șiroi - curgere, șuvoi, pârâu, torent
  • fluviu - șuvoi, revărsare, curgere (violentă)
  • irupe - a năvăli, a țâșni, a se revărsa, a erupe, a izbucni
  • potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
  • șipot - izvor, fir de apă, șuvoi, jgheab, uluc, burlan
  • trâmbă - talaz, val, vârtej, revărsare
  • țâșni - a sări, a izbucni, a erupe, a da buzna, a se repezi, a năvăli
  • zori - auroră, răsărit, faptul zilei, revărsat
  • flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
  • groază - spaimă, frică, teroare, înfiorare, oroare, mulțime, duium, potop, puhoi
  • inunda - a se revărsa, a îneca, a potopi, a năpădi, a invada, a copleși
  • inundație - potop, înec, revărsare
  • înec - inundație, potop, revărsare, sufocare, înăbușire
  • agresor - atacator, invadator, cotropitor, năvălitor

Dex năboi

  • năboi1 1 Puhoi provocat de umflarea apelor primăvara. 2 Ceată. 3 (Rar) Lipsă de aer.
  • năboi3 1-2 ( ape) A ieși de sub gheață când se încălzește vremea a se revărsa. 3 A acoperi. 4 ( ființe) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva. 5 A transpira. 6 ( plug) A se împotmoli.
  • năboi2 Pană de lemn groasă și mare, cu care se despică butucii.
  • NĂBÓI1, năboiuri, ( și ) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – naboj.
  • NĂBOÍ2, năboiesc, IV. și 1. (Despre ape; la 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.
  • NĂBÓI1, năboiuri, ( și ) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – naboj.
  • NĂBOÍ2, năboiesc, IV. (Învechit și regional) 1. A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204. Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24. ◊ Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76. 2. (Despre ființe) A se năpusti, a invada. Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.
  • NĂBÓI1, năboaie, (Învechit și regional) Curent puternic născut prin umflarea, primăvara, a apelor și care duce cu sine sloiuri de gheață și zăpadă. () Un năboi de povești... s-a revărsat în cîmpia literaturii romînești. GALACTION, O. I 30.


Sinonimul cuvântului năboi

Sinonimul cuvântului năboi


Testează-te!