Sinonime năpăstui

Cuvântul „năpăstui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împila - a asupri, a oprima, a exploata, a apăsa, a năpăstui, a oropsi, a tiraniza, a urgisi, a obijdui
• oprimat - asuprit, oropsit, năpăstuit, prigonit, împilat, urgisit, apăsat
• năpăstuit - asuprit, oropsit, persecutat, oprimat
• oprima - a asupri, a împila, a persecuta, a năpăstui
• asupri - a oprima, a împila, a exploata, a năpăstui, a apăsa, a tiraniza
• bântui - a pustii, a nimici, a distruge, a asupri, a oprima, a năpăstui, a oropsi, a prigoni, a tiraniza
• exploata - a trage foloase, a profita, a se alege cu, a câștiga, a valorifica, a asupri, a oprima, a împila, a prigoni
• împovăra - a îngreuna, a îngreuia, a apăsa, a copleși, a năpădi, a asupri, a oprima, a exploata, a împila
• apăsa - a presa, a strânge, a împinge, a accentua, a insista, a asupri, a oprima, a oropsi, a împila
• obijdui - a impila, a oprima, a asupri
• opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
• asupritor - opresor, prigonitor, împilator
• despuia - a dezbrăca, a dezgoli, a impila, a exploata, a prăda, a oprima
• jug - asuprire, oprimare, apăsare
• opresor - opresiv, asupritor, împilator, jecmănitor, persecutor

Dex năpăstui

• năpăstui 1 A ispiti. 2 A face cuiva o nedreptate, un rău a nedreptăți. 3 A urmări pe cineva cu dușmănie. 4 A asupri. 5 (Rar; necazuri, nenorociri) A atinge pe cineva. 6 A se năpusti (4). 7 A învinui pe nedrept a calomnia, a defăima, a ponegri. 8 ( cu năpusti) A părăsi.
• NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, IV. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din napastovati. năpastă.
• NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, IV. 1. A urmări cu dușmănie, a asupri, a oropsi; a persecuta. Pe dușmani i-a năpăstuit și i-a strîns aspru în chingi. SADOVEANU, O. VIII 90. El n-a năpăstuit pe nimeni și a ajutat pe unde a putut, încît n-are de ce să-i fie frică. REBREANU, R. II 66. De el ascultam totdeauna și la dînsul căutam scăpare cînd eram năpăstuit. SLAVICI, O. I 72. 2. A ponegri, a defăima, a învinui pe nedrept; a calomnia. Pentru c-am năpăstuit-o chiar pe sfînta dreptate, am să-i duc un fes roș și un tulpan untdelemniu, ca să-și mai aducă aminte din tinerețe. CREANGĂ, P. 134. Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă. ȘEZ. V 10.
• A NĂPĂSTUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A face să suporte o năpastă; a oropsi; a urgisi. 2) A învinui fără nici un temei. /<sl. napastovati
• năpăstuì v. 1. a asupri, a impila pe nedrept: unii năpăstuesc omul chiar pe sfânta dreptate CR.; 2. a învinui fără temeiu: ce o năpăstuești și tu? AL. .
• năpăstuĭésc v. tr. (d. năpastie saŭ vsl. napastovati. V. năpădesc). Acuz pe nedrept.

Sinonimul cuvântului năpăstui

Testează-te!