Dicționar de sinonime

Sinonime obișnuit

Cuvântul „obișnuit” are următoarele sinonime:

obișnuit ( adjectiv )
  • firesc
  • normal
  • comun
  • curent
  • ordinar
  • uzual
  • tradițional
Alte sinonime:
  • acomodat
  • banal
  • caracteristic
  • clasic
  • consacrat
  • consfințit
  • cotidian
  • cunoscut
  • dedat
  • deprins
  • familiar
  • familiarizat
  • frecvent
  • natural
  • oarecare
  • prozaic
  • răspândit
  • regulat
  • simplu
  • specific
  • zilnic
  • curat
  • fireș
  • prost
  • prostesc
  • sacramental
  • obicinuit
  • obiciuit


Sinonime Apropiate

  • anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
  • uzual - obișnuit, curent, frecvent
  • firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
  • frecvent - des, repetat, obișnuit, uzual, curent, răspândit
  • neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
  • clasic - exemplar, reprezentativ, perfect, curent, uzual, tradițional
  • comun - obștesc, general, obișnuit, colectiv, neînsemnat, banal, ordinar, mediocru, de rând
  • prozaic - banal, obișnuit, comun, de rând, șters
  • tradițional - îndătinat, consacrat, obișnuit, bătrânesc, conservat
  • zilnic - cotidian, mereu, curent, obișnuit
  • familiar - apropiat, atașat, accesibil, afectuos, cordial, sociabil, prietenos, obișnuit, uzual
  • ieftin - convenabil, avantajos, (preț) bun, banal, comun, ordinar
  • nespus - negrăit, inexplicabil, indescriptibil, minunat, colosal, imens, extraordinar, neobișnuit, miraculos
  • banal - comun, obișnuit, anodin, de rând, standard, neinteresant
  • cotidian - zilnic, curent, obișnuit, ziar, jurnal, gazetă

Dex obișnuit

  • obișnuit, ~ă 1 Care a intrat în obișnuința cuiva. 2 Care face parte din felul de a fi al cuiva. 3 Caracteristic cuiva. 4-6 a Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat. 7 Care se folosește adesea curent, uzual. 8 Persoană care frecventează un anumit loc. 9 ( deosebit, remarcabil) Care nu se distinge prin nimic comun. 10 Familiarizat.
  • OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. – obișnui.


Sinonimul cuvântului obișnuit

Sinonimul cuvântului obișnuit


Testează-te!