Dicționar de sinonime
Sinonime obișnuit
Cuvântul „obișnuit” are următoarele sinonime:
obișnuit ( adjectiv )
- firesc
- normal
- comun
- curent
- ordinar
- uzual
- tradițional
Alte sinonime:
- acomodat
- banal
- caracteristic
- clasic
- consacrat
- consfințit
- cotidian
- cunoscut
- dedat
- deprins
- familiar
- familiarizat
- frecvent
- natural
- oarecare
- prozaic
- răspândit
- regulat
- simplu
- specific
- zilnic
- curat
- fireș
- prost
- prostesc
- sacramental
- obicinuit
- obiciuit
Sinonime Apropiate
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- uzual - obișnuit, curent, frecvent
- firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
- frecvent - des, repetat, obișnuit, uzual, curent, răspândit
- neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
- clasic - exemplar, reprezentativ, perfect, curent, uzual, tradițional
- comun - obștesc, general, obișnuit, colectiv, neînsemnat, banal, ordinar, mediocru, de rând
- prozaic - banal, obișnuit, comun, de rând, șters
- tradițional - îndătinat, consacrat, obișnuit, bătrânesc, conservat
- zilnic - cotidian, mereu, curent, obișnuit
- familiar - apropiat, atașat, accesibil, afectuos, cordial, sociabil, prietenos, obișnuit, uzual
- ieftin - convenabil, avantajos, (preț) bun, banal, comun, ordinar
- nespus - negrăit, inexplicabil, indescriptibil, minunat, colosal, imens, extraordinar, neobișnuit, miraculos
- banal - comun, obișnuit, anodin, de rând, standard, neinteresant
- cotidian - zilnic, curent, obișnuit, ziar, jurnal, gazetă
Dex obișnuit
- obișnuit, ~ă 1 Care a intrat în obișnuința cuiva. 2 Care face parte din felul de a fi al cuiva. 3 Caracteristic cuiva. 4-6 a Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat. 7 Care se folosește adesea curent, uzual. 8 Persoană care frecventează un anumit loc. 9 ( deosebit, remarcabil) Care nu se distinge prin nimic comun. 10 Familiarizat.
- OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. – obișnui.