Sinonime oblicire

Cuvântul „oblicire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
• blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
• oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
• amendă - penalizare, pedepsire

Dex oblicire

• oblicire 1 Dovedire. 2 Dojenire. 3 Pedepsire. 4 Aflare. 5 Descoperire.
• *oblicíre f. Acțiunea de a oblici (v. intr.).
• oblicíre f. Ps. S. Acțiunea de a oblici (v. tr.).
• oblici1 1 A dovedi. 2 A dojeni. 3 A pedepsi. 4 A prinde de veste a afla, a auzi. 5 A descoperi.
• oblici3 obrăci
• oblici2 oblica
• OBLICÍ, oblicesc, IV. ( și ) 1. A dibui, a descoperi, a găsi. 2. și A afla, a prinde de veste, a auzi. – Din obličiti.
• OBLICÍ, oblicesc, IV. ( și ) 1. A dibui, a descoperi, a găsi. 2. și A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din obličiti.
• OBLICÍ, oblicesc, IV. (Popular și arhaizant) 1. A descoperi, a dibui; a găsi. E mîța de la vecina, Că mi-a oblicit, slănina. MARIAN, S. 136. Au început ei a se văiera pentru că le era frică să nu-i oblicească cineva. SBIERA, P. 5. Mîndro, de dragostea noastă Răsărit-a pom în coastă... Dușmanii l-au oblicit, Cu securile-au ieșit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. 2. A afla, a auzi în taină, a prinde de veste, a simți. Eu socot că are o pricină, de aceea întîrzie. – Știi ceva? ai oblicit ceva? SADOVEANU, B. 39. Finii și vecinii, Dacă-mi obliciră Ce vrea lelea Firă, Mi se învoiră. COȘBUC, P. II 152. ◊ Mărculeț s-a dus de-acasă, Și turcu a d-oblicit... Și rău l-a batjocorit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. ◊ Oblicind din nou despre sosirea boierilor pribegiți, cu oaste, Chiajna nu se turbură prea mult. ODOBESCU, S. I 115.
• A OBLICÍ ~ésc tranz. înv. 1) A găsi după multă căutare; a dibui. 2) A prinde de veste; a afla. /<sl. oblițiti

Sinonimul cuvântului oblicire

Testează-te!