Sinonime obrăznici

Cuvântul „obrăznici” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• neobrăzare - obrăznicie, sfidare
• obraznic - impertinent, arogant, neobrăzat, insolent, ireverențios, necuviincios, cu tupeu, nerușinat, sfidător
• obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
• promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
• război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
• sfădi - a se certa, a se înfrunta
• spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
• trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
• țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
• vastitate - imensitate, întindere, amplitudine, amploare
• golănie - mojicie, necuviință, obrăznicie, măgărie
• frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
• hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
• impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
• indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen

Dex obrăznici

• obrăznici 1-2 A deveni obraznic (2). 3 A îndrăzni. 4 A certa cu vorbe aspre a ocărî.
• OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, IV. 1. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. A certa cu vorbe aspre, a ocări pentru o obrăznicie. – Din obraznic.
• OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, IV. 1. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. A certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie. – Din obraznic.
• OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, IV. 1. A deveni necuviincios, obraznic, impertinent; a-și lua nasul la purtare. M-am lămurit! Și-a îngăduit să se obrăznicească adineauri cu mine. C. PETRESCU, A. R. 22. De l-oi vedea obrăznicindu-se cumva, acolo pe loc îi și tai capul. CREANGĂ, P. 231. Mămuca-i da peste mînă, cînd se mai obrăznicea. NEGRUZZI, S. III 25. 2. (Familiar) A certa cu vorbe aspre, a ocărî (pe cineva) pentru o obrăznicie.
• A SE OBRĂZNICÍ mă ~ésc intranz. A se abate de la normele de bună-cuviință; a deveni obraznic; a-și lua nasul la purtare. /Din obraznic
• A OBRĂZNICÍ ~ésc tranz. pop. 1) A admonesta pentru purtare necuviincioasă. 2) A face să se obrăznicească. /Din obraznic
• obrăznicì v. a deveni obraznic.
• obrăznicésc v. tr. (d. obraznic). Taxez de obraznic. V. refl. Devin obraznic: copiiĭ s’aŭ obrăznicit.
• obrăznici ( obrăznicească)
• OBRĂZNICÍ vb. (Mold.) a se lăinici, (fig.) a se întinde. (Te rog să nu te ~!)

Sinonimul cuvântului obrăznici

Testează-te!