Dicționar de sinonime
Sinonime sfădi
Cuvântul „sfădi” are următoarele sinonime:
sfădi ( verb )
- a se certa
- a se înfrunta
Alte sinonime:
- admonesta
- certa
- dăscăli
- dojeni
- încăiera
- învrăjbi
- moraliza
- mustra
- supăra
- a certa
- a dojeni
- a mustra
- a critica
Sinonime Apropiate
- certa - a mustra, a dojeni, a muștrului, a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a se învrăjbi, a se gâlcevi, a se sfădi
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
- firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
- frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
- gâlcevi - a se certa, a disputa, a se învrăjbi
- ciorovăi - a se certa, a se cârâi
- arțăgos - certăreț, agresiv
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- încăiera - a se încleșta, a se hărțui, a se lupta, a se înfrunta
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
Dex sfădi
- SFĂDÍ, sfădesc, IV. 1. și A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ A se hărțui, a se tachina. ♦ A face zgomot, zarvă, agitație. 2. A înfrunta; a probozi. – Din sŭvaditi.
- SFĂDÍ, sfădesc, IV. 1. (Adesea reciproc) A se certa. Strigînd se înflăcăra și se înfuria, ca și cînd s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. REBREANU, R. II 233. Ileana nu s-a putut răbda să nu se sfădească, acuma întîia oară, cu Marta. SLAVICI, N. I 52. Unii strigă marfa ce au de vîndut, alții se sfădesc pentru preț. ALECSANDRI, O. P. 285. ◊ (Glumeț) Cearta fără păruială, ca nunta fără lăutari. Dar noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. ISPIRESCU, L. 215. ◊ Ici-colo, în covălii... se sfădeau ciocanele. SADOVEANU, O. I 507. Găluștele, cu clocot, în ulcele se sfădesc. BELDICEANU, P. 53. Teiul, bradul se sfădea. Teiul către brad grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. 2. A mustra, a dojeni, a certa. C-așa-i dacă are Fira fată mare; Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142. Făcea prostii, apoi mai era și băutor... Nu era nici o mirare dacă muierea-l cam sfădea. RETEGANUL, P. I 1. Ș-auzii pe maică-ta Cum pe tine te sfădea. HODOȘ, P. P. 137. 3. reciproc. (Neobișnuit) A se lua la întrecere; a rivaliza. Acest frumos oraș ce au luat numele de Parisul cel nou poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acum am numit. GOLESCU, Î. 123.
- A SFĂDÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se sfădească; a certa. /Din sfadă