Dicționar de sinonime
Sinonime ofili
Cuvântul „ofili” are următoarele sinonime:
ofili ( verb )
- a veșteji
- a trece
- a îngălbeni
- a pieri
- a dispare
Sinonime Apropiate
- pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi
- fana - a se ofili, a se veșteji, a se usca, a se trece
- veșteji - a se ofili, a se fana, a se usca, a stigmatiza, a înfiera, a condamna
- îmbătrâni - a se învechi, a se trece, a se veșteji
- dispărea - a pieri, a se pierde, a se mistui
- gălbeni - a păli, a se ofili, a se usca, a se veșteji
- promova - a avansa, a înainta, a progresa, a trece (clasa), a absolvi, a termina
- răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
- răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
- scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
- seca - a usca, a asana, a se evapora, a se istovi, a se vlăgui, a se pierde, a se veșteji
- slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
- sufla - a respira, a expira, a adia, a trece, a bate (un curent), a șopti, a grăi, a spune (încet), a polei
- traversa - a trece, a străbate, a merge (peste)
- trăi - a exista, a fi, a viețui, a ființa, a dura, a se menține, a dăinui, a petrece, a locui
Dex ofili
- ofili 1 ( plante) A se veșteji. 2 ( oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței a se îngălbeni. 3 A-și pierde puterea, vigoarea. 4 A se întrista. 5 (; ovili) A umili. 6 A supăra pe cineva, spunându-i un lucru urât a insulta, a jigni. 8 (; ovili) A-și pierde nădejdea a se descuraja.
- OFILÍ, ofilesc, IV. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Seceta ofilește plantele. 2. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. – Din ohilet’ „a se pipernici”.
- OFILÍ, ofilesc, IV. 1. (Despre plante și părți ale lor) A se veșteji, a păli, a (se) trece; a se îngălbeni. Transportăm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. 2. (Despre oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței; a-și pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. ◊ Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. – Variantă: (învechit și regional) ovilí (NEGRUZZI, S. I 275) IV.
- A OFILÍ ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti