Dicționar de sinonime
Sinonime onorat
Cuvântul „onorat” are următoarele sinonime:
onorat ( adjectiv )
- onorabil
- cinstit
- prețuit
- respectabil
- respectat
- stimabil
- stimat
- venerabil
- omenit
- preacinstit
Sinonime Apropiate
- apreciat - stimat, respectat, prețuit, onorat
- inestimabil - neprețuit, extrem de scump, colosal, fără preț
- necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
- nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
- disgrațiat - desconsiderat, disprețuit, subestimat, subapreciat
- prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
- prob - cinstit, corect, cumsecade
- uluitor - nemaipomenit, extraordinar, impresionant, teribil
- umilit - umil, smerit, supus, înjosit, desconsiderat, dezonorat
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- gustat - apreciat, prețuit, plăcut
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- incorigibil - onest, dintr-o bucată, inflexibil, cinstit, moral, integru
- integru - cinstit, onest, corect
- înjosit - umilit, batjocorit, dezonorat, trivial, decăzut, depravat
Dex onorat
- onorat, ~ă 1 Respectat. 2 Scrisoare. 3 Onorabil. 4 ( datorii) Achitat.
- ONORÁT, -Ă, onorați, -te, Stimat, respectat. – onora.
- ONORÁT, -Ă, onorați, -te, (Ca epitet de politețe, uneori glumeț) Stimat, respectat. Spectacolul se desfășura fără taxă, fără scaune, fără bănci, onoratul public lungindu-se pe pietrișul mărunt. PAS, Z. I 186. Te-ntreb și eu, ca onoratul meu coleg Axente Sever. CAMIL PETRESCU, O. II 221.
- onorat a. cinstit, stimat.
- *onorát, -ă adj. (lat. honoratus). Stimat, considerat, respectat: un suveran onorat de supușiĭ luĭ. Titlu de politeță dat cuĭva (dar nu ironic ca onorabil une-orĭ, ci foarte serios): onorate domnule!
- onora 1 A acorda cuiva respect a cinsti, a respecta. 2 A felicita pe cineva. 3 A găzdui. 4 ( o datorie bănească ) A achita în termen. 5 A retribui. 6 (Rar) A se lăuda.
- ONORÁ, onorez, I. 1. A avea, a manifesta față de cineva sau de ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta. ♦ A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plăti (în termen) o datorie bănească, o poliță etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din honorare, honorer, onorare.
Antonime onorat
- A onora ≠ a dezonora