Dicționar de sinonime
Sinonime orândă
Cuvântul „orândă” are următoarele sinonime:
orândă ( substantiv )
- arendă
- datină
- destin
- fatalitate
- fel
- menire
- noroc
- obicei
- predestinare
- rânduială
- soartă
- tradiție
- ursită
- uzanță
- zodie
- cârciumă
- han
- mod
- ordin
- stil
- ursit
- uz
- orând
Sinonime Apropiate
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- datină - obicei, practică, uz, uzanță, tradiție, lege, orânduială
- stea - astru, planetă, vedetă, star, celebritate, soartă, destin, ursită, noroc
- zodie - planetă, constelație, stea, destin, ursită, soartă
- tradiție - datină, obicei, cutumă, uzanță
- uzanță - obicei, datină, uz, rânduială, regulă, cutumă
- cutumă - datină, obicei, tradiție, uz, uzanță
- șart - datină, rânduială, tradiție, rost, socoteală, tâlc
- lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
- menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
- neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
- arendă - năimeală, orândă
- debandadă - dezordine, neorânduială, haos, brambureală, zăpăceală
- deranj - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, tulburare, stânjenire, incomodare
Dex orândă
- orândă2 1 Arendă. 2-3 Cârciumă rurală (luată în arendă) han.
- orândă1 1 Destin. 2 Obicei. 3 De ~ De regulă. 4 Menstruație. 5 A face ~ casei A face curățenie. 6 Misiune. 7 Consfătuire.
- ORẤNDĂ1, orânde, 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. – Din orândui (derivat regresiv).
- ORẤNDĂ2, orânzi, ( și ) 1. Cârciumă rurală (luată cu arendă de la proprietarul moșiei); han. 2. Arendă. – Din orenda.
- ORÂNDĂ ~zi f. înv. 1) Cârciumă sătească (ținută în arendă). /<ucr. orenda
- orândă f. soartă, noroc: așa i-a fost orânda PANN. .
- orândă f. Mold. cârciumă de sat: nu cumva a ținut tatăl d-tale orânda în sat? CR. .
- orând orândă1
- ORẤND orândă1.
- ORÎ́NDĂ, (rar) orînde, 1. (Popular, în credințele mistice) Soartă, ursită, destin. Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, E. 138. 2. Datină. Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39.
Sinonimul cuvântului orândă