Sinonime orăcăi

Cuvântul „orăcăi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
• sclifosi - a se smiorcăi, a scânci, a se fandosi, a face mofturi
• smiorcăit - plângăreț, plângăcios, scâncit, sclifosit
• miorlăi - a mieuna, a plânge, a se smiorcăi
• miorlăit - plângăreț, smiorcăit, văicăreț
• reclama - a cere, a revendica, a pretinde, a se plânge, a protesta, a denunța, a demasca, a necesita, a se impune
• reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
• văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
• văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
• jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
• jelui - jeli, a deplânge, a boci
• lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
• lăcrima - a plânge
• bâzâi - a zumzăi, a zbârnâi, a zâzâi, a plânge
• bocet - plângere, tânguire, jelanie

Dex orăcăi

• orăcăi 1 ( broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. a măcăi, a miorcoti. 2 (; copiii mici) A plânge.
• ORĂCĂÍ, 3 orắcăie, IV. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (; despre copiii mici) A plânge, a scânci. – Orac + -ăi.
• ORĂCĂÍ, 3 orăcăie, IV. (Despre broaște, rar, despre alte animale) A scoate strigătul caracteristic speciei. Buraticii orăcăiau în toate după- amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101. Orătăniile se împrăștiată orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292. ◊ (Depreciativ, despre alte ființe) Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46. Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. ♦ (Despre copii sugaci) A plînge, a scînci. Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446. – 3 și: orăcăiește (BELDICEANU, P. 57, BOLINTINEANU, O. 195, ALECSANDRI, P. I 203).
• A ORĂCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac”. /orac + suf. ~ăi
• orăcăì v. 1. a striga, vorbind de păsări: găini, rațe, gâște orăcăesc în toate părțile Gr. AL.; 2. a ocăcăi: mii de broaște în lung orăcăesc AL.; 3. a se văeta (de copii). .
• oracăi orăcăi
• orcăi2 orăcăi

Sinonimul cuvântului orăcăi

Testează-te!