Dicționar de sinonime
Sinonime văita
Cuvântul „văita” are următoarele sinonime:
văita ( verb )
- a se lamenta
- a se tângui
- a jeli
- a plânge
- a boci
- a se văicări
Alte sinonime:
- a se boci
- a se căina
- a [se] jeli
- a [se] jelui
- a se plânge
- a se aoli
- a se mișeli
- a se olălăi
- a se olecăi
- a se plângătui
- a se scârbi
- a se văiera
- a se văina
- a se vălăcăi
- a [se] cânta
- a [se] dăuli
- a se frăsui
- a se glăsi
- a se glăsui
- geme
- a geme
- a [se] scrivi
- a se jelui
Sinonime Apropiate
- văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
- jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
- căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
- văicări - a se văita, a se lamenta, a se tângui
- boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
- geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
- jelui - jeli, a deplânge, a boci
- lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
- smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
- bocet - plângere, tânguire, jelanie
- căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
- elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
- reclama - a cere, a revendica, a pretinde, a se plânge, a protesta, a denunța, a demasca, a necesita, a se impune
- reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
- sireap - neîmblânzit, focos, sălbatic, vijelios
Dex văita
- VĂITÁ, vait, I. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. – Din vai.
- VĂITÁ, váit, I. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. – Din vai.
- VĂITÁ, vait, I. (Și în forma văieta) A scoate vaiete; a striga, a plînge, a se tîngui (de durere); a se văiera. Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndură hambarului. POPA, V. 313. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile urcate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre; a urla. Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. ♦ A compătimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. – Variantă: văietá, váiet, I.
- A VĂITÁ váit tranz. (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. /Din vai