Dicționar de sinonime
Sinonime smiorcăi
Cuvântul „smiorcăi” are următoarele sinonime:
smiorcăi ( verb )
- a se lamenta
- a scânci
- a plânge
- a se smiorcăi
- a se sclifosi
Alte sinonime:
- scânci
- a [se] miorcăi
- a [se] miorlăi
- a orăcăi
- a [se] scânci
- a sfârcâi
- a smârcâi
Sinonime Apropiate
- sclifosi - a se smiorcăi, a scânci, a se fandosi, a face mofturi
- smiorcăit - plângăreț, plângăcios, scâncit, sclifosit
- văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
- văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
- jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
- lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
- miorlăi - a mieuna, a plânge, a se smiorcăi
- căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
- reclama - a cere, a revendica, a pretinde, a se plânge, a protesta, a denunța, a demasca, a necesita, a se impune
- reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
- văicări - a se văita, a se lamenta, a se tângui
- fandosi - a se sclifosi, a afecta, a face mofturi
- geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
- izmeni - a se fandosi, a se sclifosi
- jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
Dex smiorcăi
- SMIORCĂÍ, smiórcăi, IV. ( și ) 1. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. și A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – smârcâi.
- SMIORCĂÍ, smiórcăi, IV. ( și ) 1. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. și A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – smârcâi.
- SMIORCĂÍ, smiórcăi, IV. 1. A trage în mod repetat aerul pe nas (din cauza plînsului sau a unui tic nervos); a smîrcîi. Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327. ◊ (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z. I. 16. ◊ (Rar, cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66. 2. și A plînge înăbușit; a se preface că plînge, a se scînci. Cineva, pesemne doamna Răghină, smiorcăia într-una a plîns. GALAN, B. I 77. Se smiorcăiesc și te întrebi de ce? PAS, L. I 304. Să spui de unde ai atîția bani?... De unde i-ai furat? – Nu i-am furat, mamaie, zău, s-a smiorcăit micuțul. POPA, V. 149. – și: smiorcăiesc. – Variantă: smorcăí (CAMILAR, N. I 356) IV.
- A SMIORCĂÍ smiórcăi intranz. A trage întruna aerul pe nas (mai ales în timpul plânsului), producând un sunet caracteristic. /smiorc + suf. ~ăi
- A SE SMIORCĂÍ mă smiórcăi intranz. A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. /smiorc + suf. ~ăi