Dicționar de sinonime
Sinonime oracol
Cuvântul „oracol” are următoarele sinonime:
oracol ( substantiv )
- prezicere
- prevestire
- previziune
- profeție
- prorocie
- prorocire
- predicțiune
- prevestit
- hrismos
- menire
- plaz
- plăzuit
- plăzuitură
- prezisă
- prorocestvie
- prorocitură
- adevăr
- astrolog
- augur
- destin
- devinație
- divinație
- enunț
- ghicitoare
- ghicitor
- pitie
- predicție
- preot
- preoteasă
- prezicător
- profet
- profetesă
- pronostic
- sibilă
- vaticinator
- vaticinație
- veritate
- oracul
Sinonime Apropiate
- prezicere - prevestire, previziune, oracol, profeție, vestire
- ghicitor - prezicător, oracol, astrolog, proroc
- prezicător - ghicitor, prevestitor, profet, proroc
- prevestire - prezicere, anticipare, prevenire, pronosticare, avertizare
- prognoză - previziune, pronostic, prezicere
- vizionar - prezicător, profet, prevăzător, profetic, prevestitor
- pronostic - prezicere, anticipare, prevestire
- prevestitor - profetic, avertizor, premonitoriu, anticipator
- previziune - prezicere, prevedere, anticipare, prognoză
- prezice - a proroci, a profeți, a prevesti, a ghici, a profetiza, a pronostica
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
- augur - auspiciu, zodie, destin
Dex oracol
- oracol 1 (La vechii greci și romani) Prevestire. 2 (La vechii greci și romani) Loc unde se făceau prevestirile. 3 Sentință cu caracter infailibil. 4 Hotărâre dată de o persoană cu autoritate. 5 Persoană care dă un oracol (4). 6-7 A vorbi ca un ~ A se exprima sentențios (și greu de înțeles). 8 (În superstiții; ) Caiet cu răspunsuri la întrebări în care cineva căuta, deschizându-l la întâmplare, soluția unor dileme. 9 Caiet al unui tânăr care conține o întrebare pe fiecare pagină, la care răspund prieteni, foști colegi, cunoscuți și care este păstrat ca amintire.
- ORÁCOL, oracole, (În Antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit credinței anticilor, zeii îl dădeau celor veniți să-i consulte cu privire la viitor; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul sacru unde se făceau și se interpretau aceste profeții; persoană care făcea aceste profeții. ♦ Hotărâre sau sentință cu caracter infailibil dată de o persoană cu autoritate; persoană care dă această hotărâre sau sentință. ◊ A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. – Din oraculum, oracolo, oracle.
Sinonimul cuvântului oracol