Dicționar de sinonime
Sinonime ordina
Cuvântul „ordina” are următoarele sinonime:
ordina ( verb )
- a ordona
Sinonime Apropiate
- inferior - ordinar, mediocru, slab, mic, neglijabil, subaltern, subordonat
- regulariza - a sistematiza, a norma, a ordona
- sclav - rob, subjugat, captiv, asuprit, subordonat
- sistematiza - a ordona, a aranja, a clasa, a regulariza
- subaltern - subordonat, dependent, inferior
- titanic - colosal, uriaș, gigantic, imens, groaznic, extraordinar
- trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- uluitor - nemaipomenit, extraordinar, impresionant, teribil
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- formidabil - extraordinar, uimitor, grozav, teribil, colosal, fantastic, gigantic, excepțional
- groaznic - îngrozitor, înfiorător, înspăimântător, înfricoșător, teribil, oribil, colosal, extraordinar, fenomenal
- haotic - confuz, încâlcit, dezordonat, încurcat
- ieftin - convenabil, avantajos, (preț) bun, banal, comun, ordinar
- ierarhiza - a ordona, a clasifica, a rândui, a valoriza
Dex ordina
- ordina ordona
- ORDINÁ I ordona.
- ORDINÁ I. , A (se) ordona. .
- ordină ordine
- ordini ordona
- ordona / (3-5) ordon și (1-2) ~nez / ordonner, ger ordinieren] 1 A aranja într-o succesiune. 2 A grupa. 3 A da o dispoziție a comanda, a dispune, a porunci. 4 A prescrie un medicament, un tratament. 5 (În ritualul bisericii catolice) A hirotonisi.
- ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, I. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui. – Din ordonner.
- ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, I. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. – Din ordonner.
- ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, I. (Folosit și absolut) 1. A da ordin, a porunci, a comanda. Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171. Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275. 2. A pune în ordine, a rîndui, a aranja, a grupa. – Variantă: (1, învechit) ordiná (NEGRUZZI, S. I 336) I.
- ORDONÁ I. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. .