Dicționar de sinonime
Sinonime osos
Cuvântul „osos” are următoarele sinonime:
osos ( adjectiv )
- ciolănos
- colțuros
- ciontos
- costeliv
- slab
- uscățiv
- schelet
Sinonime Apropiate
- schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan
- scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
- slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
- ciolănos - osos
- costeliv - slab
- deșirat - destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat, dezlânat, lung, slab, osos
- pirpiriu - mic, pipernicit, mărunt, slăbuț, sfrijit
- prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
- relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
- străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- șontorog - șchiop, infirm, olog, bătrân, slăbănog, fără vlagă
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
Dex osos
- osos, ~oasă 1 Care aparține oaselor (1). 2 Referitor la oase (1). 3 De oase (1). 4 Asemănător cu oasele (1). 5 Cu oase (1) mari, ieșite în relief ciolănos, ciontos. 6 Uscățiv. 7 (Rar, pomi) Care are fructe cu sâmburi tari.
- OSÓS, OSOÁSĂ, osoși, osoase, 1. Privitor la oase, de oase; asemănător cu oasele. ◊ Sistem osos = totalitatea oaselor din organismul vertebratelor; schelet. 2. Cu oase mari, ieșite în relief; ciolănos; uscățiv, slab. – Os + -os.
- OSÓS, -OÁSĂ, osoși, -oase, 1. De oase, privitor la oase, asemănător cu oasele. Sistem osos. Carapace osoasă. 2. Cu oase mari, ieșite în relief; ciolănos; uscățiv, slab. Bătrînul tăcu, răsucind între degetele osoase o ață de nasture. C. PETRESCU, A. 335. Rață s-a minunat de chipul lung și osos al lui Izidor. SAHIA, N. 76. Voinicul e osos, Cum te prinde, cum pici jos. ANT. LIT. POP. I 323.
- OSÓS osoásă (osóși, osoáse) 1) Care are oase mari și articulații proeminente; colțuros. 2) Care este caracteristic pentru oase; propriu oaselor. Tuberculoză osoasă. ◊ Sistem ~ totalitate a oaselor din organismul unui animal vertebrat sau al omului; schelet. 3) Care are proprietăți asemănătoare cu ale oaselor; ca osul. 4) pop. Care are corp format numai din mușchi și oase; uscățiv; costeliv. /os + suf. ~os
- osos a. 1. de natura oaselor: substanță osoasă; 2. cu oase mari: față osoasă. .
- osós, -oásă adj. (d. os; lat. ossuosus). Care e de natura osuluĭ: substanță osoasă). Cĭolănos, care are oase marĭ: față osoasă.