Dicționar de sinonime
Sinonime ostoi
Cuvântul „ostoi” are următoarele sinonime:
ostoi ( verb )
- a alina
- a calma
- a conteni
- a curma
- a domoli
- a îmblânzi
- a înceta
- a liniști
- a ogoi
- a opri
- a potoli
- a sfârși
- a sta
- a tempera
- a termina
- a ușura
- a ostoia
- ostoi
Sinonime Apropiate
- alina - a potoli, a calma, a domoli, a îmblânzi, a liniști, a ușura, a tempera, a consola
- înceta - a conteni, a se opri, a sista, a suspenda, a întrerupe, a curma, a termina, a sfârși, a dispărea
- domoli - a liniști, a potoli, a modera, a tempera, a calma, a îmblânzi, a astâmpăra, a înfrâna, a struni
- îmblânzi - a domestici, a supune, a domoli, a calma, a liniști, a potoli
- conteni - a înceta, a se curma, a întrerupe, a opri, a termina
- potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
- tempera - a potoli, a liniști, a modera, a domoli, a reține, a înfrâna
- îmbuna - a îmblânzi, a îndupleca, a liniști, a împăca, a potoli, a calma
- înmuia - a uda, a umezi, a îmbiba, a potoli, a domoli, a calmă, a liniști, a atenua, a slăbi
- întrerupe - a opri, a curma, a suspenda, a conteni, a sista, a tăia, a înceta
- calma - a domoli, a liniști, a potoli
- curma - a înceta, a opri, a termina, a întrerupe, a stăvili, a suprima
- necontenit - continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, permanent, veșnic, întruna, neostoit, nepregetat
- astâmpărat - așezat, liniștit, cuminte, potolit, temperat, ogoit
- sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
Dex ostoi
- ostoi1 1 Potolire. 2 Un ~ de ploaie Ploaie repede și de scurtă durată.
- ostoi2 , ~tui, us~, ~teia, ~tia, ~ia, usteia, ustoia / ~iesc și ostoi / оустоюти] 1-2 (; senzații, sentimente, stări sufletești ) A (se) atenua. 3-4 (; oameni) A (se) liniști. 5 A alina. 6 A înceta. 7 A se opri din fermentat. 8 A se coace. 9 A de deshidrata.
- OSTOÍ, ostoiesc, IV. ( și ) 1. și A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. și A înceta, a se opri; a se termina. – Din ustojati.
- OSTOÍ, osloiesc, IV. (Popular) A se potoli, a se domoli, a se alina, a se liniști, a se calma. Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. ◊ Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. – și: ostói (TEODORESCU, P. P. 83). – Variante: ostoiá (SADOVEANU, O. I 262) I, ostoví (PĂSCULESCU L. P. 129) IV.
- A SE OSTOÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de liniște; a căpăta (din nou) calmul; a se liniști; a se calma. 2) (despre acțiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati
- A OSTOÍ ~iésc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati
- ostoì v. V. osteì: negru-mi ostoia, de spume mă curăța POP.
- ostóĭ n., pl. inuz. oaĭe saŭ urĭ. Vest. Potolire, alinare.
- ortoi ostoi2
- ostăvi ostoi2