Sinonime pânzui

Cuvântul „pânzui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fortifica - a întări, a face rezistent, a se oțeli, a se căli
• căli - a (se) întări, a (se) oțeli, a (se) fortifica, a prăji, a părpăli
• călit - oțelit, întărit, rezistent, încercat, experimentat, matur
• pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
• sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
• zgârci - a se contracta, a se chirci, a se calici, a fi avar, a se lăcomi, a se scumpi
• specialitate - domeniu, branșă, ramură, profesie, calificare
• subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
• titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
• trișa - a înșela, a păcăli, a trage pe sfoară
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
• zgârcenie - avariție, calicie, meschinărie, lăcomie
• zgârcit - avar, cărpănos, calic, lacom, zgârie-brânză, contractat, chircit

Dex pânzui

• pânzui 1 (; morți) A înfășura cu giulgiu. 2 A i se ~ ochii A i se împânzi privirea. 3 (; pânzele unei nave) A fixa pe catarg. 4 (; tăișul unei securi, al unui topor) A oțeli.
• PÂNZUÍ, pânzuiesc, IV. 1. (Rar) A acoperi cu un giulgiu fața sau trupul unui mort. 2. A prinde pânza pe catarg, a întinde vântrele. – Din pânză.
• PÎNZUÍ pînzuiesc, IV. 1. (Rar) A acoperi cu giulgiu fața sau trupul unui mort. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc, Trupul să li-l pînzuiesc, Podurile să-ți gătesc. ALECSANDRI, P. P. 137. 2. A prinde pînza (2 c) pe catarg, a întinde vintrelele. Calipso-i mai aduce pînzetură De pînzuit catargul. MURNU, O. 87.
• pănzuì v. a înfășura în pănza mortuară: trupul să ți-l pănzuesc POP.
• pînzuĭésc v. tr. (d. pînză). Rar. Înfășor un mort în pînză. Pun unuĭ topor maĭ prost o pînză (o pană, un tăiș) de oțel.
• PÂNZUÍ vb. v. căli, oțeli.
• pînzui CĂLI. OȚELI.
• pânzuí, pânzuiésc, vb. IV (reg.) 1. a înfășura pe cineva în pânză mortuară. 2. (despre nave) a prinde, a fixa pânza pe catarg. 3. a oțeli (o secure, un topor).

Sinonimul cuvântului pânzui

Testează-te!