Sinonime pârâtor

Cuvântul „pârâtor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• turnător - delator, denunțător, informator
• denunțător - delator
• delator - denunțător
• regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• fundaș - apărător, bec (la fotbal), stoper
• incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
• irascibil - nervos, iritabil, arțăgos, supărăcios
• iritabil - irascibil, nervos, supărăcios, sensibil, excitabil
• iritant - enervant, neplăcut, supărător
• izolant - separator, izolator
• jenant - neplăcut, incomod, supărător, penibil, stânjenitor
• mușteriu - client, cumpărător
• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
• neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos

Dex pârâtor

• pârâtor, ~oare 1 (; ; ; ) Reclamant la un proces. 2-3 , (Persoană) care pârăște pârâcios (1-2). 4-5 , (Persoană) care arată în mod răutăcios faptele sau vorbele cuiva pentru a-l discredita părâcios (3-4). 6-7 , (Persoană) care dă de gol pe cineva părâcios (5-6). 8-9 (Persoană) căreia îi place să pârască pe cineva pârâcios (7-8). 10 () Trădător. 11 Denunțător.
• PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, , și (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + -tor.
• PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, , și (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + -tor.
• PÂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care pârăște; denunțător; delator; turnător. /a pârî + suf. ~tor
• părâtori pârâtor
• PÎRÎTÓR, -OÁRE, pîrîtori, -oare, Care pîrăște; care are obiceiul să pîrască; care denunță; delator. N-au venit de patru zile! se răsuci iar din pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîritor. C. PETRESCU, Î. II 60. Ne deprinsese a fi lași, mincinoși, pîrîtori, leneși. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Substantivat) Greaca o să întrebuințeze toate mijloacele ca să afle pe pîrîtorul ei. FILIMON, la TDRG.
• pârîtor m. 1. acuzator; 2. denunțător.
• pîrîtór, -oáre adj. Care pîrăște (pîrîș). Care are obiceĭ să pîrască: un elev pîrîtor.
• pârăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 , -rît , -rîtor
• PÂRÂTÓR adj., s. 1. adj., s. pârâcios, (fam. fig.) turnător. (Mare ~ mai e!) 2. s. v. denunțător.

Sinonimul cuvântului pârâtor

Testează-te!