Dicționar de sinonime
Sinonime pârțag
Cuvântul „pârțag” are următoarele sinonime:
pârțag ( substantiv )
- capriciu
- chef
- cusur
- dar
- defect
- fandoseală
- fantezie
- fason
- fiță
- maimuțăreală
- meteahnă
- moft
- naz
- nărav
- patimă
- poftă
- prosteală
- sclifoseală
- toană
- viciu
Sinonime Apropiate
- maimuțăreală - schimonoseală, grimasă, strâmbătură, sclifoseală, imitare, fiță, moft, fason, capriciu
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- moft - capriciu, răsfăț, fason, fandoseală, fiță, nazuri, fleac, bagatelă, aiureală
- fiță - capriciu, toane, moft
- izmeneală - fandoseală, ifose, sclifoseală, capriciu
- anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- dambla - paralizie, gută, apoplexie, chef, toană, poftă, furie, năbădăi
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
- capriciu - moft, toane, răsfăț, ciudățenie, fiță, izmeneală
- strâmbătură - grimasă, schimonoseală, rictus, maimuțăreală, fandoseală
- fandoseală - sclifoseală, toane, nazuri, alintare, fițe, izmeneală, marafeturi, capricii
- farafastâc - zorzoane, gablonțuri, nimicuri, fleacuri, mofturi, fițe, fandoseală, fasoane
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
Dex pârțag
- pârțag , ~rtăg / : ~uri / pârț1 + arțag] 1 Acces de furie. 2-3 Chef (de ceartă sau) de bătaie. 4 Capriciu. 5 Defect. 6 Nărav. 7 (; părțac) Bună dispoziție. 8 Hatâr.
- PÂRȚÁG ( și ) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + -ag.
- PÂRȚÁG ( și ) Acces de furie, gust de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + -ag.
- PÂRȚÁG n. pop. fam. 1) Înclinare spre ceartă (determinată de toane); arțag. ◊ Arțagul își găsește ~ul omul pornit spre ceartă întotdeauna dă de bucluc. 2) Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; moft; naz; capriciu. /pârț + suf. ~ag
- pârțag n. furie, mânie cu toane: arțagul își găsește pârțagul PANN. .
- pârtăg pârțag
- pârțac pârțag
- PÎRȚÁG (Popular) Capriciu, toană, pornire spre ceartă. arțag. Răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îți găsești Bacău cu mine... – Cum îi vrea d-ta, cucoane, cică vorba ceea: arțagu își găsește pîrțagu. ALECSNDRI, T. 236. Din întîmplare Și el fără voia-i un pîrțag mic are, Care în an numai o dată îi vine. PANN, P. V. II 99. Fetișcana... voi să-l sperie și pe acesta, spunîndu-i că are harțag. – Nu-i nimic, răspunse liniștit băiatul nostru, că și eu am pîrțag. ȘEZ. I 284. Tot arțagul își găsește pîrțagul (= omul arțăgos își găsește în cele din urmă beleaua). ◊ A-l apuca (pe cineva) pîrțagul = a-i sări cuiva țandăra.
- pîrțág n., pl. urĭ (din harțag și infl. de pîrț). Triv. Toane, busunflare fără motiv: a-țĭ veni pîrțagu. V. harțag, hachiță, bîzdîc.