Dicționar de sinonime
Sinonime păgubitor
Cuvântul „păgubitor” are următoarele sinonime:
păgubitor ( adjectiv )
- pacostnic
- păgubos
- dăunător
- negativ
- nociv
- periculos
- prejudiciabil
- primejdios
- rău
- stricător
- vătămător
- pernicios
- pierzător
- dăunăcios
- dăunos
- pagubnic
- prejudicios
- stricăcios
Sinonime Apropiate
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios
- contraindicat - vătămător, nepotrivit, periculos, dăunător
- șarpe - reptilă, ofidian, om rău, perfid, ins periculos
- toxic - otrăvitor, periculos, vătămător, infecțios
- inofensiv - nevătămător, pașnic, admisibil, neprimejdios
- malign - grav, intratabil, periculos, sever, rău, răutăcios, nesuferit
- negativ - nefavorabil, dăunător, distructiv, obstrucționist, ostil
- nenorocos - nefericit, rău, nefast, ghinionist, păgubos
- amenințător - primejdios, expus, contraindicat, dăunător, riscant, hazardat
- diabolic - drăcesc, diavolesc, satanic, infernal, funest, oribil, primejdios, rău, crud
- critic - dificil, greu, zbuciumat, tulbure, grav, periculos, rău, combativ, polemic
- puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
- regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
Dex păgubitor
- păgubitor, ~oare 1-4 , (Persoană) care provoacă o pagubă (materială sau) morală păgubos (1-2), pacostnic (4-5), păgubicios (1-2). 5 Dăunător. 6 Primejdios. 7 Neprielnic. 8 Dezavantajos. 9-10 , Păgubaș (1-2).
- PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. – Păgubi + -tor.
- PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, Care aduce sau provoacă pagubă; stricător, dăunător. Șincai arată cît de păgubitoare este situația creată de nobilimea maghiară prin desconsiderarea altor neamuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, 388, 5/3. Ființă netrebnică fi păgubitoare omenirii... dă-mi paloșul ce mi-ai furat. ISPIRESCU, L. 227. Gîndești că-s așa de prost, să fac o asemene neguțitorie păgubitoare? NEGRUZZI, S. I 302.
- PĂGUBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pricinuiește pagube; care aduce daune; dăunător. /a păgubi + suf. ~tor
- păgubitor a. care aduce pagubă.
- păgubitoriu, ~oare păgubitor
- PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere ~oare.) 2. v. dăunător.
- PĂGUBITOR 1. pacostnic, păgubos. (O afacere ~.) 2. dăunător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, pernicios, ( și ) pierzător, dăunăcios, dăunos, pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...)
Sinonimul cuvântului păgubitor