Dicționar de sinonime
Sinonime pălălăi
Cuvântul „pălălăi” are următoarele sinonime:
pălălăi ( verb )
- agita
- clătina
- extinde
- fâlfâi
- flutura
- întinde
- lăți
- propaga
- răspândi
- a agita
- a arde cu flacără mare
- a clătina
- a fâlfâi
- a flutura
- a se extinde
- a se întinde
- a se lăți
- a se propaga
- a se răspândi
Sinonime Apropiate
- flutura - a fâlfâi, a clătina, a legăna, a agita, a mișca, a vântura
- lăți - a întinde, a mări, a extinde, a lărgi, a răspândi, a împrăștia, a difuza, a propaga
- lărgi - a mări, a extinde, a întinde, a dilata, a lăți, a răspândi, a împrăștia, a difuza
- propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- fâlfâi - a flutura, a agita
- circula - a umbla, a se mișca, a se deplasa, a merge, a curge, a se răspândi, a se întinde, a se transmite, a se lăți
- extinde - a întinde, a lărgi, a mări, a amplifica, a argumenta, a crește, a răspândi, a difuza, a împrăștia
- răspândi - a difuza, a împrăștia, a răsfira, a emana, a radia, a propaga
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
- hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
- împânzi - a înțesa, a acoperi, a întinde, a răspândi
- întinde - a lungi, a alungi, a prelungi, a desfășura, a extinde, a înălța, a lărgi, a desface, a încorda
Dex pălălăi
- pălălăi1 1 ( foc) A arde cu flacără mare, producând un zgomot caracteristic. 2 ( flăcări, incendii) A se înălța, a se întinde, a se răspândi a pălăi (1). 3 A fâlfâi. 4 A pâlpâi. 5 A flecări.
- pălălăi2 bălălăi
- PĂLĂLĂÍ, pălălăiesc, IV. 1. (Despre foc; la 3) A arde cu flacără mare; a se întinde, a se răspândi. 2. și A flutura, a fâlfâi. – Pală1 + -ălăi.
- PĂLĂLĂÍ, 3 pălălăiește, IV. (Învechit, despre foc) A arde cu flacără mare. Privind cum focul pălălăia vesel... se simțea fericită bătrîna. CONTEMPORANUL, VII 23. 2. A flutura, a fîlfîi. Zvîrle potcapul deoparte; și la joc de-a valma cu noi, de-i pălălăiau pletele. CREANGĂ, 94. ◊ Nicodim s-a grăbit cătră cerdac... pălălăindu-și giubeaua de șiac. SADOVEANU, F. J. 614.
- A PĂLĂLĂÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre foc) A arde cu pălălăi. 2) pop. A se mișca neregulat în diferite direcții; a fâlfâi; a flutura. Îi ~iește părul în vânt. /pală + suf. ~ălăi
- pălălăì v. 1. a pălpăi; 2. a fălfăi: la joc deavalma cu noi de-i pălălăiau pletele CR. .
- papalaie pălălaie
- pălalaie pălălaie
- pălălaie 1 Flacără mare flăcăraie, vâlvătaie, (rar) pălălaică, bobotaie, pălălăială. 2 Pasiune. 3 Cantitate mare de fum care se ridică în rotocoale fumăraie.
- pălălău2, ~ăie bălălău