Dicționar de sinonime
Sinonime părăduit
Cuvântul „părăduit” are următoarele sinonime:
părăduit ( adjectiv )
- cheltuit
- dărăpănat
- degradat
- irosit
- măcinat
- părăginit
- prăpădit
- risipit
- ruinat
- stricat
- distrus
Sinonime Apropiate
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
- imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
- irecuperabil - pierdut, distrus, desființat, prăpădit
- cheltuitor - risipitor, nesocotit, mână-spartă, prodig
- distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
- destrămat - deșirat, desfirat, desfăcut, rupt, distrus, dezmembrat, risipit, împrăștiat, spulberat
- prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
- răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
- rănced - alterat, stricat, descompus
- scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
- șandrama - baracă, magherniță, colibă, dărăpănătură
Dex părăduit
- părăduit, ~ă 1 ( imobile, mobilă) Dărăpănat. 2 ( averi) Risipit până la epuizare.
- PĂRĂDUÍT, -Ă, părăduiți, -te, ( și ) 1. (Despre construcții, mobile etc.) Dărăpănat, degradat, stricat, distrus. 2. (Despre bani, averi etc.) Risipit, irosit. – părădui.
- PĂRĂDUÍT, -Ă, părăduiți, -te, (Regional) Distrus, nimicit, ruinat. Au fost deraieri destule în zilele acelea. Vagoanele erau cu ferestre și uși părăduite, cu oameni strînși unii în alții ca sardelele. PAS, Z. III 37.
- părădui1 1 ( imobile, mobilă) A se dărăpăna. 2 A face de neutilizat a spurca. 3 ( averi) A consuma fără socoteală, până la epuizare a irosi, a risipi. 4 A fura.
- părădui2 A merge la paradă.
- PĂRĂDUÍ, părăduiesc, IV. ( și ) 1. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. –
- PĂRĂDUÍ, părăduiesc, IV. (Regional despre bunuri) A risipi, a prăpădi, a distruge. Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE. ◊ Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215. Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127. ◊ Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG.
Sinonimul cuvântului părăduit