Dicționar de sinonime
Sinonime păstori
Cuvântul „păstori” are următoarele sinonime:
păstori ( verb )
- a ciobăni, a păcurări
- a paște, a pășuna
- a îndruma, a conduce, a cârmui
Alte sinonime:
- ciobăni
- paște
- a popi
- a popora
- a preoți
Sinonime Apropiate
- guverna - a conduce, a cârmui, a dirigui, a administra, a chivernisi, a ocârmui, a orienta, a îndruma
- conduce - a cârmui, a dirija, a domni, a guverna, a acompania, a însoți, a ghida, a călăuzi, a îndruma
- conducere - direcție, îndrumare, administrare, cârmuire, guvernare, ghidare, comandă, stăpânire
- ghida - a călăuzi, a conduce, a orienta, a îndruma
- gospodări - a administra, a chivernisi, a conduce, a ocârmui
- guvernare - conducere, administrare, diriguire, cârmuire, chivernisim, regim, sistem politic
- oblădui - a ocroti, a proteja, a apăra, a cârmui, a conduce
- administra - a conduce, a gospodări, a cârmui, a aplica, a face (un tratament)
- administrație - conducere, cârmuire, gospodărire, intendență (militară)
- cârmă - oiște, proțap, cârmuire, conducere, comandă, guvernare, domnie
- călăuzi - a conduce, a ghida, a îndruma, a orienta, a povățui, a se lua după, a urma, a asculta de
- cârmui - a conduce, a administra, a guverna, a domni, a dirigui
- chiverniseală - căpătuială, îmbogățire, parvenire, pricopseală, gospodărire, administrare, cârmuire, conducere
- comanda - a ordona, a porunci, a dispune, a rândui, a conduce, a povățui, a îndruma, a controla, a regia
- consiliu - sfat, povață, îndemn, îndrumare, conducere, organ (administrativ)
Dex păstori
- păstori 1 ( oameni) A duce animale erbivore să pască3 (1) a pășuna (2), a păcurări (1). 2 ( oameni) A păzi animale erbivore în timp ce pasc a pășuna (3), a păcurări (2). 3 L-am ~t eu! Îl cunosc bine! 4 Știu la ce te poți aștepta de la el! 5 A păzi terenuri cultivate. 6 (; ; oameni) A urmări. 7 A se ocupa cu păstoritul a ciobăni, a păcurări (3). 8-9 (; ; ) A îndruma conform cu legile bisericii.
- PĂSTORÍ, păstoresc, IV. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ A se ocupa cu păstoritul. 2. (Folosit și ) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.
- PĂSTORÍ, păstoresc, IV. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște1 (2), a pășuna. ♦ A se ocupa cu păstoritul. 2. (Folosit și ) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.
- PĂSTORÍ, păstoresc, IV. 1. (Cu privire la oi, vite) A păzi, a paște (2). N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. ♦ A se ocupa cu păstoritul. Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. 2. A conduce, a îndruma în spiritul legilor bisericii. Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. ◊ Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240.