Dicționar de sinonime
Sinonime plângere
Cuvântul „plângere” are următoarele sinonime:
plângere ( substantiv )
- plânset
- plâns
- văitat
- jelire
- bocet
- reclamație
- cerere
- jalbă
- suplică
- plânsoare
Sinonime Apropiate
- reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
- jalbă - cerere, petiție, reclamație
- lacrimă - plâns, bocet, plânset
- văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
- jelanie - bocet, plânsei, jeluire
- bocet - plângere, tânguire, jelanie
- vaiet - geamăt, plânsei, vaier, bocet, tânguire
- cerere - solicitare, pretenție, exigență, revendicare, rugăminte, apel, doleanță, petiție, jalbă
- pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
- hohot - plâns (sau râs)
- jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
- memoriu - cerere, petiție, memorandum
- biet - sărman, nevoiaș, sărac, mizer, pauper, nenorocit, mizerabil, de plâns, umil
- demers - intervenție, acțiune, petiție, cerere
- doleanță - dorință, cerere, pretenție
Dex plângere
- plângere 1 Vărsare de lacrimi ca urmare a unei dureri, supărări, emoții, bucurii plâns1 (1), plânget, plânsare, plânsătură. 2 Bocire. 3 Regret. 4 Întristare. 5 Supărare. 6 Tristețe. 7 Lacrimi. 8 Valea ~rii sau vale de ~ Lumea, pământul, considerate ca loc de suferință. 9 (În basme; ) Loc al suferințelor, unde domnește plânsul și jalea. 10 Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale. 11 Exprimare, mai ales în scris, a unei nemulțumiri, a unei revendicări adresate unei autorități reclamație, jalbă, pitac3, plânsoare (11), ruca. 12 Pretenție, revendicare, doleanță formulată în scris.
- PLẤNGERE, plângeri, Acțiunea de a (se) plânge. 1. Plâns1, jeluire, tânguire. ◊ Valea plângerii = lumea, Pământul (considerate uneori ca loc de suferință). 2. Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri adresate unei autorități; act prin care se face această încunoștințare; reclamație, jalbă, cerere. – plânge.
- PLÂNGERE ~i f. 1) v. A PLÂNGE și A SE PLÂNGE. 2) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulțumire; jalbă; reclamație. ◊ A face o ~ a înainta o reclamație, o cerere. 3) Act care conține o astfel de adresare. /v. a (se) plânge