Sinonime jalnic

Cuvântul „jalnic” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lamentabil - deplorabil, jalnic, mizerabil, trist, penibil
• deplorabil - jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit
• dureros - întristător, nenorocit, jalnic, chinuitor, amarnic, trist, melancolic, duios
• sfâșietor - ucigător, jalnic, dureros, groaznic, grozav
• tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
• funebru - mortuar, funerar, lugubru, jalnic, sumbru
• funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
• sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
• lugubru - jalnic, sumbru, macabru, groaznic, tragic, funebru
• mizer - prăpădit, nenorocit, sărac
• nenorocit - nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, mizer, nevoiaș, mișel, dezolat, trist
• biet - sărman, nevoiaș, sărac, mizer, pauper, nenorocit, mizerabil, de plâns, umil
• prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
• sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
• scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit

Dex jalnic

• jalnic, ~ă 1-2 a Plin de (tristețe sau) durere adâncă. 3-4 a Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. 5 a Îndurerat. 6 a, ( oameni) (Care este) vrednic de a fi compătimit. 7 a ( oameni) Care provoacă milă. 8 Nenorocit. 9 a Întristător. 10 a ( lucruri) Dureros. 11 Cu tristețe. 12 Cu durere. 13-14 , a Jeluitor (1-2). 15-16 a, (Care este) în doliu. 17-18 a, (Care este) de doliu.
• JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + -nic.
• JÁLNIC, -Ă, jalnici, -e, De jale, trist, dureros. Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ (Adverbial) Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. ♦ Care provoacă milă, care e vrednic de compătimire, nenorocit; de plîns. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? CONACHI, P. 87.
• JÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic
• jalnic n. foarte trist. .
• jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.
• jalnic.

Sinonimul cuvântului jalnic

Testează-te!