Dicționar de sinonime
Sinonime pomăzui
Cuvântul „pomăzui” are următoarele sinonime:
pomăzui ( verb )
- mirui
- unge
Sinonime Apropiate
- perfora - a găuri, a străpunge, a sfredeli, a composta
- răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
- săgeta - a străpunge, a înjunghia, a împunge, a înțepa, a ironiza
- șfichiui - a plesni, a biciui, a ironiza, a împunge, a înțepa
- găuri - a perfora, a străpunge, a sparge, a sfredeli, a borteli, a (se) rupe, a (se) uza, a (se) zdrențui, a se caria
- gresa - a unge, a lubrifia
- întrona - a înscăuna, a învesti, a unge, a proclama, a instaura
- îmbogăți - a (se) înavuți, a se ajunge, a (se) căpătui, a (se) înstări, a (se) pricopsi, a (se) mări, a (se) dezvolta, a (se) amplifica
- încetățeni - a naturaliza, a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
- înjunghia - a împunge, a spinteca, a tăia, a sacrifica, a ucide, a jertfi
- nimeri - a ajunge, a stinge, a lovi, a izbi, a păli, a potrivi, a brodi, a concorda, a cadra
- înscăuna - a învesti, a credita, a proclama, a unge, a întrona
- înțepa - a împunge, a înghinipa, a pișcă, a ironiza, a persifla
- năclăi - a murdări, a unge, a păta, a mânji, a coagula, a se închega, a se întări
- debit - tutungerie, regie, tabac, flux, cantitate, datorie
Dex pomăzui
- pomăzui 1 A mirui1 clerici, domnitori 2 A boteza. 3 A consfinți.
- POMĂZUÍ, pomăzuiésc, IV. 1. A învesti (un domnitor) în funcție, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfințitul Teoctist... a ieșit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ștefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuiești băietul. CONTEMPORANUL, VII 501.
- pomăzuĭésc v. tr. (vsl. po-mazati, a unge, d. mazati, a unge; bg. po-mazvam, rus. po-mázatĭ, a unge la botez, mázatĭ, a unge, mazĭ, unsoare. V. mînjesc). Rar. Ung pe cap. Fig. Consacrez, confirm, întăresc. V. miruĭesc.
- pomăzuesc, -uiască 3 , -iuam 1
- POMĂZUÍ vb. v. mirui, unge.
- pomăzui MIRUI. UNGE.
- pomăzuí (-uiésc, pomăzuít), – 1. A unge. – 2. A consacra, a unge. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), maslu. – pomazanic, (, închinat), din pomazanikŭ; pomazanie, (consacrare), din pomazanije; pomăzuitură, (, pămătuf de bumbac pentru uns).
- pomăzuí, pomăzuiésc, vb. IV (înv.) 1. (despre clerici, domnitori etc.) a mirui, a boteza. 2. a consfinți, a consacra.