Dicționar de sinonime
Sinonime găuri
Cuvântul „găuri” are următoarele sinonime:
găuri ( verb )
- a perfora, a străpunge, a sparge, a sfredeli, a borteli
- a (se) rupe, a (se) uza, a (se) zdrențui
- a se caria, a se strica
Alte sinonime:
- composta
- a borti
- a composta
- a pătrunde
- a potricăli
- a scobi
- a sfredeluși
- a petrece
- a răzbici
- a butori
- a sclidiri
- a găuni
Sinonime Apropiate
- perfora - a găuri, a străpunge, a sfredeli, a composta
- străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
- caria - a se găuri, a se strica
- vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
- frânge - a rupe, a fractura, a se întrerupe, a ceda, a se sparge, a istovi, a epuiza, a zdrobi, a da gata
- hârbui - a strica, a sparge, a distruge
- jerpeli - a (se) zdrențui, a (se) rupe, a (se) degrada
- composta - a perfora, a găuri
- corupe - a vicia, a strica, a deprava, a perverti, a degrada
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- rănced - alterat, stricat, descompus
- săgeta - a străpunge, a înjunghia, a împunge, a înțepa, a ironiza
- scobi - a găuri, a ciopli, a săpa, a grava, a evacua
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
Dex găuri
- găuri 1-2 A (se) face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte ) a perfora, a borteli, a borti a sfredeli. 3 A se degrada apărând găuri. 4 A avea relații sexuale cu o femeie.
- GĂURÍ, găuresc, IV. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ A se strica, a se degrada în urma găuririi. – Din gaură.
- GĂURÍ, găuresc, IV. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ A se strica, a se degrada în urma găuririi. – Din gaură.
- GĂURÍ, găuresc, IV. A face o gaură. perfora. Găurește scîndura cu burghiul. ▭ Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-.
- A SE GĂURÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură
- A GĂURÍ ~ésc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură
- găurì v. a face o gaură.
- gaoră gaură