Dicționar de sinonime

Sinonime prădăciune

Cuvântul „prădăciune” are următoarele sinonime:

prădăciune ( substantiv )
  • jaf
  • jefuire
  • jefuit
  • pradă
  • prădare
  • prădat
  • rapt
  • dobândă
  • prădășug
  • răpiciune
  • răpștire
  • furt
  • hoție
  • înșelăciune


Sinonime Apropiate

  • jecmăneală - jaf, hoție, furt, jefuire
  • pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
  • furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
  • fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
  • procent - sutime, procentaj, dobândă, profit, beneficiu, camătă
  • spărgător - hoț, pungaș, jefuitor
  • spolia - a jefui, a prăda, a fura, a jecmăni, a deposeda
  • trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
  • valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
  • vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
  • violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
  • folos - avantaj, profit, beneficiu, câștig, randament, dobândă
  • furtișag - furt, găinărie
  • furtunatic - furtunos, debordant, nestăpânit, dezlănțuit, năvalnic
  • găinărie - coteț, potlogărie, hoție, învârteală

Dex prădăciune

  • prădăciune 1 Jaf. 2 Hoție. 3 Exploatare. 4 Înșelăciune.
  • PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, ( și ) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + -ăciune. praedatio, -onis.
  • PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + -ăciune. praedatio, -onis.
  • PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, Jefuire, prădare, furt. Tabăra părea ațițată după lupte, prădăciuni și petreceri. SADOVEANU, O. I 165. Se adună însă mai mulți pentru prădăciune. REBREANU, R. I 85. ♦ Stoarcere de bani prin exploatare sau înșelăciune. Se gîndiseră flăcăii c-are să-i fure grecul, dar la așa prădăciune mîrșavă nu se așteptaseră. CONTEMPORANUL, VII 106.
  • prădăciune f. jaf însoțit de stricăciuni. .
  • prădăcĭúne f. (d. prad saŭ lat. praedátio, -ónis). Jaf făcut de o trupă: prădăcĭunile Tătarilor în Moldova.
  • PRĂDĂCIÚNE s. v. jaf.
  • PRĂDĂCIUNE jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, rapt, dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.)


Sinonimul cuvântului prădăciune

Sinonimul cuvântului prădăciune


Testează-te!