Dicționar de sinonime
Sinonime precurmare
Cuvântul „precurmare” are următoarele sinonime:
precurmare ( substantiv )
- curmare
- încetare
- oprire
- potolire
- întrerupere
Sinonime Apropiate
- oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
- prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
- sechestru - poprire, confiscare
- haltă - stație, oprire, popas
- interdicție - oprire, interzicere, prohibiție, stop
- închidere - încuiere, oprire, blocare, astupare, împrejmuire, îngrădire, claustrare, încheiere
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- discontinuitate - intermitență, întrerupere
- cezură - pauză (ritmică), oprire (scurtă)
Dex precurmare
- precurmare 1 Întrerupere bruscă. 2 Lichidare. 3 Fără (de) ~ În mod continuu. 4 Tot timpul permanent.
- PRECURMÁRE Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – precurma.
- PRECURMÁRE, precurmări, Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – precurma.
- PRECURMÁRE (învechit) Acțiunea de a precurma; întrerupere, încetare. Merse fără de precurmare peste cîmpii și dealuri pînă ajunse în dreptul unei case singuratece. POPESCU, B. III 120.
- precurma1 A strânge prea tare cu o frânghie sau sfoară.
- precurma2 1-2 A (se) întrerupe brusc a (se) curma, a (se) opri, a (se) sfârși.
- PRECURMÁ, precúrm, I. și A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma.
- PRECURMÁ, precúm, I. (învechit) A întrerupe brusc, a curma. Aci, autorul își precurmă povestea. ODOBESCU, S. III 217. Ești un nelegiuit, strigă fata cu un glas precurmat de suspinuri. NEGRUZZI, S. I 22. Nicolaie Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire... precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35.
- A SE PRECURMÁ mă precúrm intranz. înv. v. A SE CURMA. /pre- + a curma
- A PRECURMÁ precúrm tranz. înv. v. A CURMA. /pre- + a curma