Dicționar de sinonime
Sinonime prefect
Cuvântul „prefect” are următoarele sinonime:
prefect ( substantiv )
- ispravnic
- prefector
- fișpan
- căpetenie
- comandant
- guvernator
- inspector
Sinonime Apropiate
- șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
- căpetenie - șef, comandant, conducător, cap, bonz
- comandant - căpetenie, șef, cap, conducător, ștab, mai-marele
- președinte - șef, patron, conducător, căpetenie, prezident
- vistier - administrator, guvernator, depozitar
- generalisim - arhistrateg, comandant suprem
- jude - căpetenie, conducător, judecător, jurat, primar, vătaf
- conducător - șef, cârmuitor, căpetenie, cap, diriguitor, cârmaci
- bonz - căpetenie, șef
- căpitan - șef, comandant, ștab, mai-mare, conducător
- han - ospătărie, birt, făgădău, șef, căpetenie (mongolă)
- condotier - căpetenie, șef, conducător (mercenar)
- stâlp - pilon, pilastru, grindă, susținere, sprijin, reazem, protecție, pavăză, fruntaș
- cap - țeastă, craniu, căpățână (jargon), dovleac, glavă, tărtăcuță, minte, cuget, gândire
Dex prefect
- prefect 1 Demnitar care conducea o prefectură la romani sau, mai târziu, diverse unități teritoriale în unele state feudale căpetenie, conducător, dregător, șef. 2 Cârmuitor. 3 Comandant al unei armate, al unei legiuni în armata romană. 4 Comandant de legiune în armata română, în Transilvania, în timpul revoluției din 1848. 5 Prefector (1). 6 Șef al administrației și al poliției într-un județ sau, în trecut, într-un district, reprezentant al conducerii centrale prefector (2), prefectuș (3). 7 ~ de poliție (sau al poliției) Șef al poliției în orașele mari ale țării. 8 (În vechea organizare a învățământului din Imperiul austro-ungar; ~ de studii, ~ul studiilor) Supraveghetor și îndrumător însărcinat cu instruirea și cu educarea copiilor într-o școală, într-un seminar, într-o familie nobiliară 9 Intendent. 10 Logofăt.
- PREFÉCT, prefecți, 1. (În organizarea administrativ-teritorială a României) Reprezentant al conducerii centrale într-un județ, cu atribuții administrative. 2. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. 3. (În Roma antică) Titlu dat unor funcționari din administrația civilă și militară; persoană având acest titlu. – Din praefectus.