Sinonime căpetenie

Cuvântul „căpetenie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
• comandant - căpetenie, șef, cap, conducător, ștab, mai-marele
• președinte - șef, patron, conducător, căpetenie, prezident
• conducător - șef, cârmuitor, căpetenie, cap, diriguitor, cârmaci
• bonz - căpetenie, șef
• căpitan - șef, comandant, ștab, mai-mare, conducător
• condotier - căpetenie, șef, conducător (mercenar)
• stegar - portdrapel, conducător, șef, ideolog, spiritus rector, îndrumător
• guvernant - conducător, șef, ocârmuitor
• hegemon - conducător, șef
• jude - căpetenie, conducător, judecător, jurat, primar, vătaf
• han - ospătărie, birt, făgădău, șef, căpetenie (mongolă)
• șofer - conducător, pilot
• ștab - șef
• generalisim - arhistrateg, comandant suprem

Dex căpetenie

• căpeténie2 căpitănie
• căpetenie1 1 Persoană care se află în fruntea unui grup cap, căpitan (1-2), comandant, conducător, șef. 2 De ~ De frunte. 3 Fundamental. 4 Cei mai de frunte cremă, elită, floare, frunte, spumă, lamură. 5 (; în texte bisericești) Ceată.
• CĂPETÉNIE, căpetenii, Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. ◊ De căpetenie = de frunte, principal; fundamental. – Cap1 + -enie.
• CĂPETÉNIE, căpetenii, Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. Să nu credeți însă că Jap ajunsese acum un fel de căpetenie de hoți. GALACTION, O. I 309. Se lăuda în toate părțile că el ar cînta mai frumos decît căpetenia căpeteniilor de cîntăreți, Apolon. ISPIRESCU, U. 109. ◊ De căpetenie = de frunte, principal. Slujba lui de căpetenie era să ducă în toată dimineața cîte un mănunchi de flori la cele trei fete. ISPIRESCU, L. 164. – Variantă: căpiténie (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 196)
• CĂPETÉNIE ~i f. pop. Persoană care se află în fruntea unui grup. ◊ De ~ de primă importanță, de frunte; principal. /cap + suf. ~enie
• căpetenie f. cap, comandant: căpetenie de ostași; de căpetenie, principal: lucru de căpetenie. .
• căpeténie f. (d. capăt, capete). Cap, căpitan, căpitănie, șef, comandant: căpetenie de soldațĭ, de hoțĭ. Lucru de căpetenie, lucru principal. – În est căpi-.
• căpiténie căpetenie1
• CĂPITÉNIE căpetenie.
• căpiténie, V. căpetenie.

Sinonimul cuvântului căpetenie

Testează-te!