Sinonime promitere

Cuvântul „promitere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
• făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
• angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
• promisiune - făgăduială, angajament
• cuvânt - vorbă, termen, vocabulă, zicere, spusă, conferință, discurs, logos, promisiune
• vocabulă - vorbă, cuvânt, termen
• glas - voce, ton, timbru, viers, grai, vorbă, cuvânt, limbă
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• expresie - exprimare, expunere, formulare, vorbire, cuvânt, vorbă, înfățișare, aspect, obraz
• asigurare - garanție, încredințare, garantare, angajament
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie
• promite - a se angaja, a făgădui, a-și da cuvântul, a asigura
• sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
• spusă - afirmație, vorbă, exprimare

Dex promitere

• promitere Promisiune (1).
• PROMÍTERE, promiteri, Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – promite.
• PROMÍTERE, promitem, Acțiunea de a promite; (concretizat, rar) promisiune. Această promitere e foarte prețioasă pentru mine. ALECSANDRI, S. 163.
• PROMÍTERE Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. .
• promite 1 A prevesti1 (1). 2 A anunța. 3 A-și lua obligația, angajamentul de a face ceva pentru altcineva a făgădui. 4 (; rar) A sorti. 5 A prezenta perspective favorabile, temeinice, certe 6 A da speranțe.
• promiți promite
• PROMÍTE, promít, III. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din promittere, promettre.
• PROMÍTE, promít, III. 1. A se angaja, a-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. Promite-mi că n-ai să iuți ecuațiile de gradul al treilea. Promite-mi c-ai să înveți. Promite-mi c-ai să treci corigența. SEBASTIAN, T. 182. Remite-i din parte-mi cărțile ce i-am fost promis. CARAGIALE, O. VII 4. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40. 2. A lăsa să se prevadă, să se spere, a deschide o perspectivă favorabilă. Căutau a găsi vreo altă carieră care le promitea cel puțin un adăpost și o bucată de pîne la bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 346. ◊ Un copil care promite.

Sinonimul cuvântului promitere

Testează-te!