Dicționar de sinonime
Sinonime proveniență
Cuvântul „proveniență” are următoarele sinonime:
proveniență ( substantiv )
- origine
- naștere
- obârșie
- extracție
- matrice
- stirpe
- provenire
- spiță
- seminție
- neam
- purcedere
- purces
- apartenență
- început
- sursă
- sorginte
- începătură
- izvor
- sâmbure
- punct de plecare
Sinonime Apropiate
- obârșie - origine, sursă, izvor, sorginte, matcă, început, cauză
- izvor - sursă, obârșie, sorginte, origine, germen, sămânță
- începătură - început, sursă, origine
- baștină - origine, obârșie, sursă, izvor
- extracție - extragere, scoatere, extirpare, origine, sursă, proveniență
- spiță - fuscel, stinghie, rudă, neam, rang, grad, descendență, origine
- familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
- fântână - puț, cișmea, izvor, sursă, obârșie
- germen - embrion, sămânță, izvor, sursă, origine
- naștere - facere, apariție, parturiție, ființare, procreație, geneză, origine, obârștie, proveniență
- bâză - temelie, fundament, suport, temei, valoare, esență, sursă, izvor, origine
- cauză - motiv, pricină, considerent, mobil, rațiune, temei, origine, obârșie, izvor
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- focar - iradiație, sursă, izvor, centru
- generație - descendență, spiță, neam
Dex proveniență
- proveniență 1 Loc de unde vine sau provine1 (3) cineva sau ceva. 2 Sursă de unde vine sau provine1 (2) ceva. 3 Origine. 4 Ceea ce vine sau provine1 (1) de undeva.
- PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. – Din provenance, provenienza.
- PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, Faptul de a proveni de undeva; apartenență. origine, obîrșie. – Pronunțat: -ni-en-. – Variantă: (învechit) provenínță (ODOBESCU, S. III 143)
- PROVENIÉNȚĂ Origine, obârșie; locul de unde provine ceva. .
- PROVENIÉNȚĂ origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
- PROVENIÉNȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; matcă. /<fr. provenance, it. provenienza
- *proveniență f., pl. e (d. a proveni, după con- și pre-veniență; fr. provenance). Origine: marfă de proveniență străină, avere de proveniență dubioasă. Marfă, obĭect provenit: proveniențele țărilor infectate îs supuse carantineĭ. – Fals provenință.
- provenanță proveniență
- provenință proveniență
- PROVENÍNȚĂ proveniență.
Sinonimul cuvântului proveniență