Dicționar de sinonime
Sinonime provocare
Cuvântul „provocare” are următoarele sinonime:
provocare ( substantiv )
- raportare
- referință
- referire
- instigare
- asmuțire
- sfidare
- sfruntare
- chemare
- invitare
- creare
- determinare
- pricinuire
- producere
- stârnire
- cauzare
- declanșare
- generare
- prilejuire
- provocație
- ațâțare
- competiție
- incitare
- incitație
- instigație
- întărâtare
- probă
- tulburare
- montare
- asmuțare
- zădărâre
Sinonime Apropiate
- excitație - stimulent, ațâțare, provocare
- chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
- previzibil - probabil, de prevăzut, eventual, supozabil
- proliferare - înmulțire, sporire, reproducere
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
- subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
- sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
- traumatism - leziune, traumă, rană, șoc, tulburare
- vertij - amețeală, tulburare
- virtualitate - posibilitate, probabilitate, ipoteză, perspectivă
- viza - a ținti, a ochi, a fixa, a se referi, a face aluzie, a trimite la, a aproba, a confirma, a întări
- vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
Dex provocare
- provocare 1 Incitare a cuiva printr-un act de sfidare, printr-un gest șocant ațâțare (4), instigare, întărâtare, (rar) provocație (1). 2 Aducere a cuiva într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni (rar) provocație (2). 3 Chemare la luptă, la o întrecere, la o competiție provocație (3). 4 Cauzare (2). 5 Somare. 6 (; rar) Somație scrisă (rar) provocație (6). 7 Producere intenționată a unui eveniment, proces sau fenomen stârnire, (rar) provocație (7). 8 Referire.
- PROVOCÁRE, provocări, Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – provoca.
- PROVOCÁRE, provocări, Acțiunea de a provoca. 1. Întărîtare, ațîțare, instigare la acțiuni nesocotite sau necinstite. Bărbatul tînăr și cu profil tăios... o privi cu un fel de provocare. C. PETRESCU, A. 323. 2. Producere artificială a unei boli (folosită uneori în medicină, ca mijloc terapeutic împotriva altei boli). Provocarea unui acces de malarie.Chemare la o întrecere, la o luptă, la o discuție. Le trimise a doua zi o provocare la duel. CAMIL PETRESCU, O. II 349.
- PROVOCÁRE Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; ațâțare, instigare. .
- PROVOCÁRE 1. acțiunea de a provoca. 2. (jur.) aducere a cuiva, prin diverse acțiuni ilicite, într-o stare de tulburare sau emoție favorabilă comiterii unei infracțiuni. 3. producere artificială a unei boli, a unui avort. (< provoca)
Sinonimul cuvântului provocare