Dicționar de sinonime
Sinonime provocator
Cuvântul „provocator” are următoarele sinonime:
provocator ( adjectiv )
- instigator
- agresiv
- senzual
- ostentativ
- sfidător
- pricinuitor
- producător
- excitant
- ațâțător
- atrăgător
- stimulativ
- sedițios
- provocant
provocator ( substantiv )
- agitator
- ațâțător
- instigator
- tulburător
- incitator
- sedițios
- răzvrătitor
- răscolitor
- răscolnic
- incendiator
- agresiv
- militarist
- războinic
- belicos
- incitant
- senzual
- provocant
- demonstrativ
- ostentativ
- sfidător
- pricinuitor
- producător
Sinonime Apropiate
- instigator - provocator, agitator, incitator, sedițios
- sedițios - instigator, provocator, ațâțător
- incitant - provocator, senzual, ațâțător, stimulator
- militarist - agresiv, războinic, belicos
- agresiv - provocator, belicos, violent, nestăpânit, războinic, bătăios
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- ațâțător - incitant, senzual
- demonstrativ - ilustrativ, edificator, evident, clar, probat, ostentativ, provocator
- excitant - ațâțător, stimulator, provocator
- răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
- belicos - agresiv, impulsiv, violent, bătăios
- emoționant - mișcător, tulburător, răscolitor, impresionant
- prezentabil - arătos, bine, atrăgător, îngrijit, frumos, chipeș
- prusac - nemțesc, german, milităros, agresiv
- sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
Dex provocator
- provocator, ~oare 1-2 , (În mod) incitant provocant (1). 3-4 , (În mod) sfidător. 5-6 , (într-un mod) care atrage atenția prin aspect, conținut, comportare. 7-8 , (Persoană) care instigă la producerea unui act reprobabil. 9 Provocant (2). 10-11 , (Care constituie o) cauză a ceva.
- PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. – Din provocateur.
- PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, (Și în forma provocător) Care provoacă, atacă, întărită, excită; care atrage atenția asupra sa prin impertinență, prin obrăznicie. provocant. Ton provocator. Purtare provocatoare. ▭ Întîmplarea lua în ochii lui o înfățișare provocătoare. REBREANU, I. 77. ♦ Care instigă la acțiuni nesăbuite, reprobabile sau criminale. 4 Agent provocator agent. ♦ (Substantivat) Cel care ia inițiativa unei lupte, unei întreceri, unei competiții (considerat în raport cu adversarul). Provocatorul văzînd maiestatea și curajul protivnicei lui, se dămoli. ALECSANDRI, O. P. 41. – Variantă: provocătór, -oáre
- PROVOCATÓR, -OÁRE Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. // Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. .
Sinonimul cuvântului provocator