Dicționar de sinonime
Sinonime distrugător
Cuvântul „distrugător” are următoarele sinonime:
distrugător ( adjectiv )
- nimicitor
- devastator
- dezastruos
- pustiitor
- ruinător
Alte sinonime:
- distructiv
- prăpăditor
- pierzător
- dărăpănător
- pustiicios
- risipitor
- ruinos
- omorâtor
- ucigător
- contratorpilor
- mistuitor
- exterminator
- nuizibil
- distrugător
Sinonime Apropiate
- nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
- mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant
- distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător
- dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor
- ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
- vandal - barbar, distrugător, devastator
- tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
- virulent - vătămător, distrugător, morbid
- zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
- falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
- mortal - ucigător, nimicitor
- catastrofal - îngrozitor, groaznic, dezastruos, fatal, teribil
- dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios
Dex distrugător
- distrugător, ~oare 1 Care distruge (1) distructor, distructiv, nimicitor, ruinător. 2 Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile , folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine contratorpilor.
- DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, , 1. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + -ător (după destructeur).
- DISTRUGĂTÓR1, distrugătoare, Navă de luptă cu viteză mare, care folosește în mod egal tunuri și torpile.
- DISTRUGĂTÓR2, -OÁRE, distrugători, -oare, Care distruge; nimicitor. Nu sînt torente, oricît de năprasnice, prin al căror clocot păstrăvii să nu urce, țîșnind prin puhoiul apei, pe stînca de pe care ea se rostogolește, distrugătoare. BOGZA, C. O. 107.
- DISTRUGĂTÓR, -OÁRE Care distruge, distructiv. // Navă ușoară de luptă de mare viteză, înarmată cu tunuri, torpile etc. și folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine. contratorpilor. .
- DISTRUGĂTÓR, -OÁRE I. care distruge, nimicitor; distructiv. II. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)
Antonime distrugător
- Distrugător ≠ creator