Sinonime răcnet

Cuvântul „răcnet” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• exclamație - strigăt, țipăt, exclamare, apel
• indezirabil - nedorit, repulsiv, antipatic, respingător
• izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
• neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos
• acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
• afurisit - blestemat, rău, ticălos, mizerabil, antipatic
• apel - chemare, strigare
• dezagreabil - neplăcut, supărător, respingător, antipatic
• disgrație - desconsiderare, repudiere, antipatie
• disgrațios - neplăcut, antipatic, respingător
• închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
• ascuțit - tăios, înțepător, țuguiat, subtil, ager, fin, pătrunzător, perspicace, strident

Dex răcnet

• răcnet 1 Urlet de animal. 2 Țipăt puternic scos de om, exprimând durere, mânie, teamă 3 Cuvinte strigate cu putere. 4 Larmă de voci. 5 Ultimul ~ Foarte nou și foarte modern.
• RẮCNET, răcnete, 1. Zbieret, urlet de animal. 2. Strigăt puternic scos de om. – Răcni + -et.
• RẮCNET, răcnete, 1. Zbieret, urlet de animal. În liniștea bălții întinse, țipătul singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile. SADOVEANU, O. III 659. Se auzeau răcnete ca de urs. RETEGANUL, P. II 7. Oile s-o spăimîntat, Mare răcnet că și-o dat. BIBICESCU, P. P. 252. ◊ A pornit cu răcnete înalte vîntul. SADOVEANU, P. M. 168. 2. Strigăt, țipăt puternic scos de om. Mulțimea de țărani fu pătrunsă brusc de un fior, parcă răcnetele lui Petre i-ar fi răscolit toate durerile. REBREANU, R. II 96. Nici o mîhnire, nici un răcnet de mînie, nici o tînguire n-au trecut încă prin buzele mele. RUSSO, O. 136. ♦ (De obicei la ) Vorbe strigate cu glas puternic; zgomot, larmă. Gloata boierilor, îndîrjită, venea cutezătoare, cu răcnete de îndemn. SADOVEANU, O. VII 131. Pocni răcnetul deznădăjduit: fugiți!... vin turcii! GALACTION, O. I 160. – Variantă: rắcnit (CREANGĂ, A. 112)
• RẮCNET ~e n. 1) Sunet puternic scos de om; strigăt; țipăt. 2) Strigăt puternic și prelung scos de animale; răget; zbieret. /a răcni + suf. ~et
• răcnet n. 1. strigătul leului; 2. fam. țipăt furios.
• rắcnet n., pl. e (d. răcnesc). Strigăt puternic și bărbătesc. – Pin vest și răgnet. V. țipet.
• răcnet, -nete.
• RĂCNET s. v. strigăt.

Sinonimul cuvântului răcnet

Testează-te!