Sinonime răpire

Cuvântul „răpire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
• extaz - adorație, încântare, farmec, euforie
• spolia - a jefui, a prăda, a fura, a jecmăni, a deposeda
• trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
• fermeca - a încânta, a captiva, a ademeni, a fascina, a extazia, a cuceri, a vrăji, a descânta, a meni
• farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
• fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
• fervoare - entuziasm, încântare
• furori - senzație, entuziasm, încântare, uimire
• jefui - a prăda, a deposeda, a devaliza, a jecmăni, a fura, a răpi, a devasta, a spolia, a tâlhări
• magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
• minuna - a (se) uimi, a (se) mira, a (se) cruci, a surprinde, a stupefia, a extazia, a ului
• beție - ebrietate, chercheleală, amețeală, alcoolism, chef, petrecere, încântare, însuflețire, entuziasm
• deliciu - plăcere, desfătare, satisfacție, încântare
• delir - aiurare, rătăcire, halucinație, tulburare mintală, exaltare, extaz, frenezie

Dex răpire

• răpire1 1 Luare cu forța a unei ființe din locul unde se află și ducerea ei în altă parte răpit1 (1), răpitură (1). 2 Luare cu forța a unui bun material jefuire, prădare, răpiciune1 (1), răpit1 (2), răpitură (2), răpștire (3), răpștit1. 3 Obiect luat cu forța. 4 Încântare. 5 Pornire nestăpânită răpit1 (3).
• răpire2 1 Respirație grea. 2 Grabă, precipitare de a face ceva.
• RĂPÍRE, răpiri, Acțiunea de a răpi și rezultatul ei; răpitură. – răpi.
• RĂPÍRE, răpiri, Acțiunea de a răpi și rezultatul ei. 1. Faptul de a lua cu forța o ființă de la locul ei și de a o duce cu sine. Împăratul și împărăteasa se întristară foarte mult de răpirea fetelor. POPESCU, B. I 75. 2. Luare cu sila a unui bun material; (concretizat) obiect luat cu sila ( pradă). Eu știu mai de demult că oamenii, în lume, Asupra celor mici dreptate nu-și găsesc: Cînd ei cu cei mai mari răpirile-mpărțesc. DONICI, F. 49. 3. Fermecare, încîntare, extaz. Idol, tu! răpire minții! Cu ochi mari și părul des. EMINESCU, O. I 80. Toată adunarea vede cu răpire O fetiță dulce ca o fericire. BOLINTINEANU, O. 44. Ascultînd cu o dulce răpire cum vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. – Variantă: hrăpíre (SADOVEANU, O. VII 35, BOLINTINEANU, O. 445)
• răpire f. 1. ridicare cu violență; 2. transport, extaz: toată adunarea vede cu răpire BOL.
• răpíre f. Acțiunea de a răpi. Fig. Transport, extaz.
• răpi1 A merge (sau a veni, a fugi) în ~ (sau în ~le ăle mari) A merge repede.

Sinonimul cuvântului răpire

Testează-te!